| (umblă stăpânit de un alt duh)
Num.14:1-38 (Num.14:24)
Scopul lecţiei: Să descoperim secretul biruinţei spirituale traite de Iosua, contextul în care aceasta biruinţă spirituală a fost câştigată şi binecuvântarile care au urmat.
Contextul lecţiei: În contrast cu personajele biblice ce au trait înfrângere în lupta spirituală, Sfanta Scriptură prezintă şi exemple ale unor oameni ai lui Dumnezeu, care au experimentat bucuria biruinţei spirituale. Printre cei ce au trait această binecuvântare se numără şi Iosua împreună cu tovarăşul său Caleb.
Iosua a fost ucenicul lui Moise (Ex.33:11), care l-a asistat pe acest mare conducător al poporului Israel în timpul călătoriei prin pustie (Ex.24:13; 32;17;33:11;Num.11:28), primind uneori slujiri şi responsabilităţi specifice. În timpul luptei împotriva lui Amalec, el a condus armata lui Israel (Exod 17:8-16), iar în calitate de reprezentant al tribului lui Efraim a participat împreună cu celelate iscoade la cercetarea ţării Canaanului (Num.13:1-33).
Dupa moartea lui Moise, Iosua a preluat conducerea poporului Israel, fiind omul folosit de Dumnezeu pentru a conduce poporul Israel în Canaan şi ai da în stăpânire moştenirea promisă, cucerind fiecare zonă a ţării.(Num.27:18-23;34:17;Iosua 1:1:1-8)
La început numele său a fost Hosea (în ebraică „Hosua”, însemnând: salvare sau mântuire), dar Moise i-a adăugat acestui nume prefixul „Ye”, devenind Iosua (în ebraică Yehosua, care înseamnă, Yahve este Salvatorul, Yahve eliberază, sau Yahve izbăveşte)
(Num.13:16). Numele său are aceiaşi rădăcină cu a numelui Domnului Isus, iar prin viaţa sa şi lucrările pe care le-a împlinit, Iosua poate fi considerat un prototip a lui Hristos.
Conţinutul lecţiei: Textul lecţiei biblice de astazi, prezintă momentul în care iscoadele trimise de Moise ca sa cerceteze ţara Canaanului şi-au prezentat raportul. Pentru că zece dintre iscoade au prezentat un raport negativ (Numeri 13:27-29;31-33), tabăra lui Israel a fost cuprinsă de panică şi desnădejde (Num.14:1). În acele momente de tensiune şi învrăjbire, Iosua şi Caleb au prezentat însă un raport pozitiv şi i-au chemat pe toţi cei din Israel la pace şi încredere în Dumnezeu, asigurându-i de biruinţă (Num.13:30; 6-9).
În acele momente când poporul a ascultat cele două rapoarte, n-a fost numai o confruntare de cuvinte şi mărturii, ci o adevărată bătălie spirituală, datorită faptului că fiecare tabără era călăuzită de un anume duh. Dacă iscoadele ce au prezentat raportul negativ erau călăuzite de un duh de necredinţă şi teamă, Iosua şi Caleb au fost călăuziţi de un duh înalt, de încredere pace şi siguranţă (Num.14:24). Urmărind în contrast atitudinile şi acţiunile celor două tabere, descoperim:
1.Împrejurările în care Iosua a dovedit că este stăpânit de un alt duh
Iosua şi Caleb au dovedit că sunt călăuziţi de un alt duh, într-o vreme în care erau în minoritate. Procentul celor antrenaţi în acea confruntare era de zece la doi, în defavoarea lor, iar poporul cuprins de furie, voia sa-i omoare cu pietre (Num.14:10).
Raport negativ care exprima necredinţa celor zece iscoade, a făcut ca întreg poporul să piardă pacea (au ajuns plini de frică. Num.13:33;14;1), viziunea (au văzut obstacolele nu obiectivele.Num.13:28;31.33), încrederea (au cârtit împotriva conducătorilor şi împotriva lui Dumnezeu (Num.14:2) drumul (au dorit să se întoarcă înapoi în Egipt. Num.14:3), binecuvântarea ( Dumnezeu şi-a îndreptat mâna împotriva lor. Num.14:11-12) şi viaţa ( toti cei ce au văzut minunile lui Dumnezeu şi nu au dovedit credinţă, au murit în pustie Num.14:13-23;26-38)
2. Semnele ce au confirmat că Iosua a fost stăpânit de un alt duh
În contrast cu tabăra lui Israel şi cele zece iscoade, Iosua şi Caleb au fost stăpâniţi însă de un alt Duh, experimentând o biruinţă spirituală chiar în mijlocul celor mai grele încercări. Ei au dovedit această biruinţă spirituală prin faptul că au vorbit şi acţionat prin credinţă.
Această credinţă i-a ajutat să-i vadă pe duşmani din perspectiva lui Dumnezeu (Num.13:33;14:9), să se încreadă în promisiunile şi lucrarea lui Dumnezeu (Num.14:8), să acţioneze cu curaj (Num.14:6), să aibă o viziune clară asupra realităţii (Num.7), să urmeze întru totul calea Domnului (Num.14:24), să fie siguri de biruinţă ( Num.13:30) şi stând împotriva păcatului, să-i cheme pe cei ce au pornit pe un drum grşit, pe drumul cel bun (Num.13:30).
3. Binecuvantările pe care le-a primit Iosua fiindcă a fost stăpânit de un alt duh
Dacă în orbirea cauzată de necredinţa de care au ajuns să fie stăpâniţi, cei din tabara lui Israel au vrut ca pe Iosua şi Caleb să-i omoare cu pietre, urmărind declaraţia lui Dumnezeu care s-a arătat în mijlocul acestor conflicte, descoperim că Dumnezeu apreciază şi-i răsplăteşte pe cei credincioşi. Astfel Dumnezeu le-a luat apărarea (Num.14:10), i-a înălţat în faţa întregei adunări (Num.14:24), le-a cruţat viaţa ( Num.14:38), şi le-a dat moştenirea fagăduită (Num.14:24; Iosua 14 :6-15).
Întrebări pentru discuţie:
1. De ce poporul lui Israel a ajuns stăpânit de un duh de necredinţă şi răzvrătire?
2. Care a fost preţul pe care l-au plătit cei din Israel pentru această înfrângere spirituală?
3. Care sunt factorii ce generează aceiaşi atitudine de răzvrătire în zilele noastre?
4. Ce a făcut ca Iosua şi Caleb să fie însufleţiţi de un duh de credinţă şi ascultare ?
5. Care au fost semnele ce ne confirmă că ei au fost stăpâniţi de un alt duh ?
6. Care au fost binecuvântările pe care le-au primit în urma acestei biruinţe spirituale ?
7. Cum putem dobândi aceleaşi binecuvântări ?
Pastor Dan Boingeanu
|
Octombrie 19th, 2008 at 10:17 am
O lectie care trebuie invatata si nu doar citita,din infrangerea poporului Israel,un popor ales si iubit de Dumnezeu,si totusi nu au raspuns cu acelasi fel de iubire pentru Cel ce i-a scos din Egipt,ca au fost prea obisnuiti cu aceea viata plina de satisfacti pieritoare si de placeri de moment, care nu ii ducea in viata vesnica si mureau fara o credinta in Dumnezeu si nu credeau intr-o viata mai buna ca cea de dincolo de moarte ,si cand Dumnezeu le-a oferit o sansa de a ajunge intr-o tara curata si sfanta au cartit si au fost nemultumitori cu o noua viata ,intradevar cu suferinti si multe piedici in drumul lor dar care ii putea duce intr-o tara de vis,ei nu au avut o gandire pentru o viata viitoare ci intr-una statatoare ,adica ca cea de azi,noi crestinii trebuie sa gandim si sa ne faurim o viata viitoare,caci cea de acum nu ne ofera decat,mila si goana dupa vant,”totul e desertaciune “cum spune Eclesiastul,de aceea e nevoie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni,caci oameni au ganduri limitate si firesti pe cand Dumnezeu are in plan sa ne ofere viata vesnica si sfintenie aici pe pamant,IOAN10:27-30,caci din El si pentru El sunt toate lucrurile,Iosua si Caleb au prins descoperirea de aceea au ajuns in tara promisa caci fara o descoperire din parte Lui Dummnezeu,vom fi infranti si nu vom ajunge in tara promisa si aceasta descoperire o poti primi dorind si iubind venirea Domnului,si ascultand de Dumnezeu si sa credem caci prin Cuvantul Lui Dumnezeu primim descoperire spirituala care este adevarul,Ascultati de glasul lui Dumnezeu,caci El vorbeste si azi ca si ieri si v-a vorbi si in viitor,El vorbeste copiilor Lui ca si poporului Israel, care suntem noi cei de azi,acel popor a pierit in necredinta lor,dar noi cei de acum vom putea invata de la ei si sa nu mai gresim ca sa apucam viata vesnica la care am fost chemati,luand exemplul lui Iosua si Caleb,si aplicati-l in viata voastra sa nu ramaneti undeva pe la granita,si apucand calea vesniciei,Doamne ajuta-ne si trimite-ne descoperirea Ta, care ne fac biruitori sa ajungem in Tara promisa, adica in Isus Hristos si sa primim binecuvantarea Ta si cununa care nu se v-a vesteji niciodata.Amin.
Martie 30th, 2011 at 6:48 pm
NU va indoiti NICIODATA de CREDINTA in DUMNEZEU astfel veti biruiiiiiiiii totdeauna,oriunde,oricind,la fel ca Iosua Caleb….