““ Ef.6:12-17; Evr.1:3-14 (Ps.34:7)
I. Îngerii, agenții speciali ai lui Dumnezeu
a. Sunt ființe create și limitate (nu veșnice sau atotputernice)
b. Sunt “duhuri”, fără trupuri fizice (Evr. 1:14; Luca 24:29) și care nu întrețin relații asociate cu trupurile fizice (Mat. 22:30; Lc. 20:34-36)
c. Sunt de diverse ranguri și poziții (Iuda 9; Dan. 10:13, 1 Tes. 4:16)
d. Au diverse slujbe, printre care și de a proteja pe oameni (Ps. 91:11-12), fără ca aceasta să însemne neapărat că pentru fiecare om (sau creștin) există un “înger păzitor”
e. Nu trebuie să li se adreseze închinare sau rugăciuni (Col. 2:18; Apoc. 19:10)
II. Alte genuri de ființe cerești– tipuri speciale de îngeri, sau ființe distincte de îngeri
a. Heruvimi (Gen. 3:24; Ps. 18:10; Ezec. 10:1-22)
b. Serafimi (Isa. 6:2-7)
c. Făpturi vii (Ezec. 1:5-14; Apoc. 4:6-8)
III. Îngerul Domnului““
Este menționat de mai multe ori în Scriptură (mai ales în Vechiul Testament), sugerând că este vorba de o manifestarea omenească (vizibilă) a lui Dumnezeu Însuși (Gen. 16:10, 13; 22:12; 31:11, 13)
IV. Diavolul și demonii
a. Nu au existat dintotdeauna și nu au fost creați în felul acesta de Dumnezeu, ci au ajuns așa în urma răzvrătirii și păcatului lor (2 Pet. 2:4; Iuda 6)
b. Diavolul este căpetenia demonilor și este numit de regulă în Biblie “Satan”, dar și “Belzebul” (Mat. 10:25), stăpânitorul acestei lumi (Ioan 12:31), domnul puterii văzduhului (Efes. 2:2) etc.
c. Diavolul este inițiatorul păcatului (Gen. 3:1-6; 2 Cor. 11:3)
d. Diavolul și demonii se opun și caută să nimicească lucrările lui Dumnezeu (Mat. 4:1-11)
e. Puterea și acțiunile demonice sunt controlate și limitate de Dumnezeu (Iov 1:12; 2:6)
f. Sunt ființe imateriale; nu sunt atotputernice sau atotștiitoare
V. Creștinul, posesia și influența demonică
a. Un creștin poate fi, fără îndoială, influențat de demoni, sau sub un anumit atac demonic (Luca 4:2; 2 Cor. 12:7; Efes. 6:12; Iac. 4: 7; 1 Pet. 5:8), dar nu poate fi “posedat”, sau “stăpânit” de demoni în sensul că voința sa să fie complet dominată de demoni, așa încât să nu mai poată asculta de Dumnezeu. Scriptura face clar faptul că păcatul nu mai poate avea stăpânire asupra creștinului autentic (Rom. 6:14)
b. Creștinii au autoritatea de a mustra demonii și de a le porunci să plece (Luca 9:1; 10:17, 19; Fap. 16:18), însă cu toate acestea, creștinii sunt comunicați să se adreseze cu precădere nu demonilor ci lui Dumnezeu, cel care are puterea supremă asupra lor.
VI. Lupta spirituală a credinciosului
a. Nu constă în anumite formule, incantații sau tehnici
b. Presupune folosirea “armelor” duhovnicești, ca și cele prezentate în Efes. 6:12-17.
Întrebări exegetice:
– Care sunt adversarii reali ai celui credincios? (Efes. 6:12)
– Cum putem învinge în lupta spirituală? (Efes. 6:13)
– Care sunt “armele” duhovnicești ale celui credincios? Care sunt “armele” defensive (de apărare) și cele ofensive (de atac) (Efes. 6:14-17)
– Ce statut au îngerii în raport cu Dumnezeu Tatăl și Fiul (Evrei 1:5-6)
– Ce natură au îngerii și cine îi aduce în existență (Evrei 1:7)
– Cum este ilustrată superioritatea Fiului în raport cu îngerii (Evrei 1:8-13)
– Care este slujba încredințată îngerilor? (Evrei 1:14; Ps. 34:7)
Întrebări aplicative:
1)Care sunt diferențele dintre Hristos și îngeri, sugerate de Evr. 1:3-14 și ce importanță practică au ele?
2)Â În lumina celor prezentate, cum ar trebui să se raporteze un creștin la magie sau vrăjitorie?
3)Â Ce criterii pot fi folosite pentru a distinge superstițiile de realitățile lumii spirituale?
4)Â Ce alte lecții practice pot fi desprinse din acest studiu?
