Voi veghea asupra drumurilor mele,

Îmi ziceam şi ca să nu păcătuiesc

Voi închide gura la cuvinte rele

Limbii îi voi pune frâul s-o strunesc

Mut am stat măcar că sufeream întruna,

De durere multă sufletu-mi ardea

Ca durerea asta nu era niciuna

Şi un foc lăuntric tot mă mistuia

Nu ştiu când mi-e dusă vremea şi niciunde

Care e sfârşitul vieţii mele,-am zis

Care mi-e măsura zilelor, răspunde,

Spune-mi, Doamne, câte zile mi-ai fost scris?

Care e lungimea zilelor aceste?

Cât un lat de palmă-s singur,pe pământ

 O suflare omul, o suflare este

Cum e umbra piere şi se pierde-n vânt

Se frământă, Doamne, uită şi de Tine,

Pentru el nu este noapte şi nici zi

Avuţii adună dar nu ştie cine

Le-a lua şi-n lume le va risipi

Iar acuma spune-mi care mi-e măsura,

Eu mă-ncred în Tine şi nădăjduiesc

Nu –ndrăznesc cuvinte să rostesc cu gura

Ca un mut stau, Doamne, ca să nu greşesc

Tu lucrezi şi mâna Ta mă mântuieşte

Un pribeag cum fost-au şi părinţii viu

Să Te rog la mine , Doamne, Tu priveşte

Până nu m-oi duce ca să nu mai fiu

Sanja Cristea Tiberian