|
Voi veghea asupra drumurilor mele,
Îmi ziceam şi ca să nu păcătuiesc
Voi închide gura la cuvinte rele
Limbii îi voi pune frâul s-o strunesc
Mut am stat măcar că sufeream întruna,
De durere multă sufletu-mi ardea
Ca durerea asta nu era niciuna
Şi un foc lăuntric tot mă mistuia
Nu ştiu când mi-e dusă vremea şi niciunde
Care e sfârşitul vieţii mele,-am zis
Care mi-e măsura zilelor, răspunde,
Spune-mi, Doamne, câte zile mi-ai fost scris?
Care e lungimea zilelor aceste?
Cât un lat de palmă-s singur,pe pământ
O suflare omul, o suflare este
Cum e umbra piere şi se pierde-n vânt
Se frământă, Doamne, uită şi de Tine,
Pentru el nu este noapte şi nici zi
Avuţii adună dar nu ştie cine
Le-a lua şi-n lume le va risipi
Iar acuma spune-mi care mi-e măsura,
Eu mă-ncred în Tine şi nădăjduiesc
Nu –ndrăznesc cuvinte să rostesc cu gura
Ca un mut stau, Doamne, ca să nu greşesc
Tu lucrezi şi mâna Ta mă mântuieşte
Un pribeag cum fost-au şi părinţii viu
Să Te rog la mine , Doamne, Tu priveşte
Până nu m-oi duce ca să nu mai fiu
Sanja Cristea Tiberian
|
Ianuarie 22nd, 2008 at 11:33 am
PACE,si DUMNEZEU sa te binecuvanteze,e frumoasa poezia si ajunge la sufleteul omului sunt o iubitoare de tot cei inspirat de DUHUL SFINT si Dumnezeu mi-a dat un har sa scriu si sa interpretez o poezie care ii e dedicata lui ISUS ,cand Dumnezeu v-a voi am sa o recit, caci e din cuvant.Amin