De sub mantia cea alba
Prin zapada dezghetata,
A crescut o floare dalba
Cu miresme, parfumata .

E-acel plapand ghiocel,
Floare draga primaverii,
Cu glas lin de clopotel
Anuntand sfarsitul iernii .

Chiar de inca-i frig afara
Chiar de vantul rece bate,
El e semn de primavara:
Prima floare dintre toate!

Tuturor, cu drag aduce
Dupa iarna ce-a trecut,
Bucuria cea mai dulce:
Primavara, c-a inceput!

O! daca inima-ti vibreaza
La vederea-i dragalasa,
Asta arata ca vegheaza
Floarea mica si gingasa!

Ca un sol de veste buna
Primit este de-ori si cine,
Mic si mare, impreuna,
Vad in el, dorinti divine .

El e scump, prea pretios
Pentru cine vrea sa vada,
Cum capsorul si l-a scos
De sub stratul de zapada .

Dumnezeu, l-a randuit
S-anunte sfarsitul iernii,
Si pe drept, este numit:
Vestitor, al primaverii !

Flavius Laurian Duverna
01 Martie, 2007 .