Lumea se zbate in chinuri si-si plange
Viata scaldata in lacrimi si sange,
Dar ca lumina in zori

Vin implinind o inalta menire
Dreapta Credinta, Speranta, Iubirea,
Trei minunate surori.

Prima, Credinta, in suflet vegheaza
Si ii aprinde in cale o raza
Celui in bezna pierdut.

Cand ne indoaie in pulberi napasta,
Vremuri de cumpana cand ne adastă,
Reazem ne este si scut.

Printre necazuri, stradanii si jale,
Dulcea Speranta cand iese in calea
Omului frant sub poveri,

Vrerea devine mai tare ca stanca,
Bolta cereasca mai limpede inca,
Pieptul mai plin de puteri.

Sora lor buna, Iubirea maiastra,
Dainuie vie in inima noastra,
Pururi, precum un altar.

Sfantă, si darnică, si iertatoare,
Imparatie pe lume ce n-are
Si nu cunoaste hotar!