Ca frunza ce pluteşte
Pe apa cristalină
Aşa pluteşte omul
Din viaţă spre lumină

Şi cum pui o sămânţă
Întâi într-un pământ
Ea trebuie să moară
Dar va-nvia-n curând

Şi-aduce altă viaţă
Mai plină de putere
Şi totul se transformă
Nicicând nimic nu piere

Iar omul care are
În inimă IUBIREA
Deşi ajunge-n groapă
El vede nemurirea

Căci groapa e portiţa
Ce duce spre viaţă
De-aceia nu te teme
Când totu-n jur ingheaţă

Căci mai frumos răsare
Sămânţa de mister
Primeşte-o nouă viaţă
Se-aseamănă cu El

Un nou veşmânt în slavă
Primi-va trupul tău
De stai în ascultare
Şi de-L slujeşti mereu

Iar trupul de lumină
Se-ndreaptă spre etern
O lume nestemată
E gata pentru el

Şi-acolo-n loc de slavă
Trăi-vom nesfârşit
Trăi-vom cu iubirea
Ce locul ne-a gătit

O bucurie mare
Ce n-are-asemănare
Când Cel de Sus din slavă
Striga-va DEŞTEPTARE

Trezeştete copile
Îţi spune CEL CE-I SFÂNT
Te chem să vii la Mine
Să stai pe braţu-mi sfânt

La umbr-a ce-i IUBIREA
Să te dezmierd aş vrea
Să-ţi răsplătesc cu bine
Pentru iubirea ta

Şi-o veşnicie-ntreagă
Cu El nedespărţiţi
Şi plini de fericire
Vom fi în El uniţi.

Maria Turku