De-atatia ani sta Domnul tau,
in pragul casei tale
iar tu-L respingi si-alungi mereu
cu multele-ti gresale!

Asteapta haru-n usa ta
iertarea Lui sa-ti deie
tu nu-L primesti, il lasi asa
de-atatia ani sa steie.

Te-asteapta fericirea-n prag
sa-ti umple viata-ntreaga
tu gol si trist suspini pribeag
pacatul greu te leaga.

Iertarea sta si pacea vrea
in viata ta sa vina
sa-ti umple-ntreaga viata ta
cu cantec si lumina.

Dar tu te impietresti mereu, -
ah, nu-ti e teama oare
ca s-o sfarsi si harul Sau
si lunga Sa rabdare?

C-aceasta poate-n usa ta
e ultima-I bataie
si ca apoi va mai urma
doar vesnica vapaie?

Ah, nu te temi c-aceasta zi
sfarsitul o sa-ti fie
si noaptea care va veni
va fi pe vesnicie?

- Cand glasul Lui te cheama iar
iubitul meu, asculta,
primeste al iertarii har
caci vina ta e multa.

Caci va veni un ceas amar
si-o vreme de obida
cand usa marelui Sau har
pe veci o sa se-nchida.

Iar tu vei ramanea pe veci
in focul de afara,
in plansul nesfarsit sa-ti treci
a vecilor povara.

Dar chinul cel mai greu si-amar
va fi incredintarea
c-a fost si pentru tine-un har
dar I-ai respins chemarea…