am stat cu salcia pe maluri plangand am curs cu frunza-n apa calatorind in lung de valuri ce nu puteau sa ma incapa
m-am ostenit sa nu ma stie nici frunzele ca-s printre ele eram intemnitata vie si alungata dintre stele
ramasa-n margine de seara nici stea n-am fost si nici tarana eram un fluture de ceara un semn de foc taiat in mana
si-am fost apoi o lumanare aprinsa inspre soare-apune vegheam cu linistea pe mare si-am fost apoi o rugaciune
Am stat cu salcia plecata calatorind in lung de maluri stateam cu mana ridicata cand Dumnezeu m-a scos din valuri
Publicat la date de Luni, 11 Aprilie, 2005, la ora 4:16 pm, in categoria Poezii crestine. RSS 2.0, 6,370 Vizualizari Comentariile sunt deschise.
Atat de adevarat ma atins la inima. Domnul sa va binecuvanteze
Numele tau : (asa cum va fi afisat in comentariu) Adresa E-mail : ( nu va fi afisata, vizibila doar pentru administrator ) Site Web: ( in cazul in care detineti unul, acest camp nu este obligatoriu)
Comentariul tau:
Inainte de a fi publicat, comentariul tau va fi moderat: din cauza numarului mare de mesaje de spam sau care nu au nici o legatura cu actualul articol, orice comentariu publicat, va fi moderat de catre administrator. Acesta va aparea pe site in urmatoarele 24 de ore.
Iulie 18th, 2008 at 1:24 pm
Atat de adevarat ma atins la inima. Domnul sa va binecuvanteze