“Te laud că Sunt o făptură așa de minunată” (Psalmul 139:14)
Noi căutăm semnificația în diferite moduri. Credem că dacă putem avea legături cu cineva deosebit, vom deveni și noi la fel. Sau încercăm să facem tot ce putem pentru a dăinui și după ce nu vom mai fi. Când miliardarul își dă seama că nu mai are mult de trăit, dar că încă mai are bani, el pune bazele unei fundații.
Se poate să facem copii din aceleași motive, intr-o bună zi, când vom muri, sperăm ca urmașii noștri să-și aducă aminte de “bătrânul tată bun la suflet” sau de “bătrâna mamă cea gingașă” și că ne vom prelungi viața prin a lor.
Celebrul ateu Bertrand Russel a spus: “Eu cred că după ce voi muri oasele mele vor putrezi și nu va mai rămâne nimic din eul meu”. Poate spui: “Nu cred că are dreptate”. Nici nu are! Domnul Isus a spus: “până și perii din cap, toți vă sunt numărați” (Matei 10:30).
Noi monitorizăm alte lucruri, precum suma de bani din bancă, benzina din rezervor și kilogramele de pe cântar. Dar firele de păr? Părul ni-l aranjăm, ni-l vopsim, îl tundem, dar nu-l numărăm. Dumnezeu o face.Dumnezeu te-a plămădit, El știe totul despre tine și te iubește.
Psalmistul a spus: “Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule” (Psalmul 139:13-17)
