“Când vei veni, adu-mi”¦ cărțile” (2 Timotei 4:13)
Aflat în închisoare, fără posibilitatea de-a fi eliberat și confruntându-se cu certitudinea morții prin decapitare, Pavel i-a cerut lui Timotei să-i aducă cărțile. De ce? Deoarece el dorea să crească în continuare. Adevărul este că:
1) Dacă nu continui creșterea, ești terminat. Când poetul Longfellow era înaintat în vârstă, un admirator l-a întrebat cum de mai poate scrie atât de frumos. Arătând spre un măr din apropiere, el a răspuns: “Acel copac este foarte bătrân, dar nu am văzut niciodată flori mai frumoase. Pe acel copac cresc mlădițe noi in fiecare an și din acel lemn nou ies acele flori. Așa că eu încerc să cresc câte puțin în fiecare an”.
2) Creșterea nu se întâmplă peste noapte. Ea te ține la strâmtoare. Te provoacă să regândești presupunerile despre care ai crezut mereu că sunt adevărate. De bună seamă că te poate costa prieteni și bani. Dar când te dedici creșterii, nu te poți rezuma la ignoranță.
3) Creșterea este responsabilitatea ta. Când erai copil, părinții tăi au fost responsabili de creșterea ta, acum tu ești. Poetul Robert Browning scrie: “De ce mai existăm dacă excludem creșterea?” Totuși, puțini se dedică acestui proces. Asta deoarece creșterea necesită schimbare și nu ne simțim în largul nostru cu lucrurile pe care le aduce schimbarea. Gail Sheehy a spus: “Dacă nu ne schimbăm, nu creștem și dacă nu creștem nu trăim cu adevărat.
Creșterea necesită renunțare temporară la siguranță. înseamnă să renunți la lucrurile familiare și la tiparele care te limitează, la munca sigură, dar fără satisfacții, la lucruri în care să nu mai crezi, la relațiile care și-au pierdut însemnătatea. Primul pas ne produce cea mai mare teamă, deși cea mai mare teamă a noastră ar trebui să fie opusul”.
Te poți gândi la un lucru mai rău decât la o viață lipsită de creștere?
