“Sporiți”¦ și în această binefacere (strângerea de ajutoare)” (2 Corinteni 8:7)
Pavel le spune corintenilor: “Sporiți”¦ și în această binefacere” (2 Corinteni 8:7). Apoi el îi provoacă prin exemplul celor din Macedonia: “voim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. în mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie, au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, și chiar peste puterile lor. Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strângere de ajutoare pentru sfinți. Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului, și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu” (2 Corinteni 8:1-5).
Să observăm următoarele lucruri despre macedoneni:
1) Mai întâi s-au dat pe ei înșiși Domnului, fără rezerve.
2) Au înțeles că tot ce aveau era doar prin harul lui Dumnezeu. Pavel scrie că modul prin care a știut că macedonenii s-au dat pe ei înșiși Domnului a fost că l-au implorat să le dea coșul pentru darurile de bunăvoie. Extraordinar! Când a fost ultima oară când ai stat în biserică, abia așteptând să contribui la colectă deoarece erai nerăbdător să dăruiești?
Dărnicia nu este atunci când pastorul o cere sau când lucrarea o cere sau pentru că te simți vinovat sau când încerci să faci o afacere cu Dumnezeu. Nu, dărnicia este atunci când dai din preaplinul bunătății lui Dumnezeu față de tine. Aceasta este adevărata dărnicie!
