“Dragostea lui Hristos ne strânge” (2 Corinteni 5:14)
Pavel scrie: “dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toți, toți, deci, au murit”. Dumnezeu caută voluntari, nu recruți. Recruții sunt motivați de lege; voluntarii sunt motivați de dragoste. După atacul de la Pearl Harbour, centrele de înrolare din toată America erau ticsite cu băieți prea tineri ca să lupte, bărbați pensionari și chiar invalizi. Un om mai în vârstă i-a spus funcționarului de la recrutări: “Consider că este cel mai mare privilegiu să mor apărându-mi țara”.
De ce fac oamenii lucrul acesta? Din datorie? Da, dar uneori chiar dintr-o pornire mai înaltă ““ din devotament! Inimile lor au fost acaparate de o cauză. Confruntându-se cu pierderea libertății sale, a familiei, a lucrării și posibil chiar și a vieții, Martin Luther a spus puterilor ecleziale din vremea sa: “Nu mă voi lepăda de credință.
Conștiința mea este prizoniera Cuvântului lui Dumnezeu!” Nimeni nu ar trebui să pună presiune asupra ta să fii învățător de școală duminicală, să lucrezi cu tinerii, să dăruiești cauzei lui Hristos, să-i vizitezi pe bolnavi, pe cei singuri și pe cei nevoiași sau să-i slujești pe ceilalți. Ar trebui să cerșești acest privilegiu! Pavel a spus: “Lucrurile, care pentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus” (Filipeni 3:7-8).
Dedicarea ta față de Hristos e ca și cum ai semna un cec în alb, spunând: “Doamne, completează tu suma”. Tu nu-I faci lui Dumnezeu o favoare prin faptul că-L slujești; El te onorează pentru că îți îngăduie să-L slujești.
Astăzi, măsoară ceea ce faci pentru Domnul ““ prin ceea ce faci efectiv.
