– “Cine este “¦ cununa noastră de slavă?”
(1 Tesaloniceni 2:19) –
Solomon scrie: “nici o bogăție nu ține veșnic, și nici cununa nu rămâne pe vecie” (Proverbe 27:24). Când încercăm să-i impresionăm pe cei despre care credem că sunt importanți, suntem vânători de trofee. Trofeul este orice lucru la care se uită oamenii și care îi va face să exclame: “Extraordinar”. Fiecare vocație are propriile ei trofee. Unii pastori au biserici trofee, trofee ale abiÂlității lor, un fel de covată din care își hrănesc eu-rile. Dar problema cu hrăntrea din aceste coveți este că nu se aleg decât cu lături. În cartea sa “Glittering Images [Imagini sclipitoare]”, Susan Howatch povestește despre un credincios care și-a consacrat viața apărării celor evlavioși, înțelepți, iubitori și carismatici. Între timp, sufletul lui devine flămând deoarece nimeni nu-l cunoaște.
“Lumea nu se întâlnește niciodată cu omul pe care eu îl țin ascuns. Ei se întâlnesc doar cu un om care se afișează public. Eu îl numesc o imagine sclipitoare pentru că arată atât de bine în oglindă. Dar în spatele lui”¦ se ascunde străinul mânios care apare în oglindă ori de câte ori imaginea sclipitoare dispare fără permisiune”. Lucrarea lui a fost trofeul lui ““ dar și închisoarea lui. Dar mai este ,un tip de trofeu de colecționat ““ cel bun. Și nu trebuie să depășești pe nimeni ca să-l obții. Pavel a scris bisericii din Filipi spunându-le că vechile sale coroane ““ reaÂlizările sale religioase ““ el le consideră acum “gunoi”. Acum urmărea un alt fel de coroană: “Căci cine este “¦ cununa noastră de slavă? Nu sunteți voi?” (1 Tesaloniceni 2:19). Pentru Pavel, troÂfeul din urmă nu a fost propria lui realizare ca autor sau ziditor al bisericii. A fost bucuria câștigării, ucenicizării și investirii în viețile altora. Gândește-te la asta!
