“Ne-a rânduit”¦ să fim înfiați”¦ În Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6)
Nu există suferință mai mare ca respingerea și nici plăcere mai mare ca acceptarea, fapt care ne ajută să explicăm de ce unii merg până acolo încât evită respingerea și se pot bucura de acceptare. Dar vestea cea bună e că deja am fost acceptați de Dumnezeu. J. B. Phillips traduce Efeseni 1:6 în felul următor: “El ne-a primit în dragostea nepieritoare pe care o poartă Fiului Său”.
Asta nu se limitează la cei ce par a fi demni datorită faptelor lor bune și a unui trai moral impecabil; ci e pentru toți copiii credincioși ai lui Dumnezeu. Odată, Cromwell a comandat un portret. Artistul, care dorea să-i intre sub piele, l-a înfățișat pe Cromwell fără imperfecțiunile lui evidente. Acesta s-a albit la față: “Am spus să-mi pictezi portretul, omule -pe mine, cu toate cusururile”.
Ai fost înfiat de Dumnezeu, “cu toate cusururile tale”. Dar să observăm:
1) înfierea lui Dumnezeu nu e același lucru cu aprobarea Lui. El îi primește pe păcătoși, însă niciodată nu va putea accepta păcatul. Cu siguranță darul Său fără plată al înfierii e ceea ce ne motivează cel mai tare să renunțăm la păcat și să trăim pentru a-l fi pe plac (Tit 2:11 -12).
2) înfierea lui Dumnezeu e necondiționată. El nu spune: “Ești acceptat dacă îți curățești purtarea”. Sau cum a spus Ieremia: “Poate “¦ un pardos să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinși să faceți răul?” (Ieremia 13:23).
3) Înfierea are loc datorită Domnului Isus. Tu ești “înfiat”¦ În Prea Iubitul Lui”. Mefiboșet a fost înfiat datorită relației lui David cu scumpul său prieten, Ionatan (2 Samuel 9).
Câtă vreme Dumnezeu îl numește pe Isus Fiu, iar tu te încrezi în Domnul Isus, și tu ești înfiat.
