Ieremia 50.20
Într-adevăr, un cuvânt glorios. Ce iertare desăvârșită este făgăduită aici acestor popoare așa de păcătoase, Israel și Iuda. Păcatul lor va fi în așa fel îndepărtat că nu se va mai găsi, și așa de bine șters că nu va mai exista. Slăvit să fie Dumnezeu că iartă!
Satana caută păcatele prin care poate să ne învinuiască, vrăjmașii noștri le caută pe acelea cu care pot să ne împovăreze, și însăși cugetele noastre se străduiesc cu o râvna bolnăvicioasă să ne apese cu greutatea lor. Dar când Dumnezeu ne privește prin sângele prețios al Domnului Isus, teama care ne cuprinsese dispare, pentru că aceste păcate “nu mai sunt”, “ele nu se mai găsesc”. Dumnezeu a șters întinăciunile noastre și a uitat nelegiuirile noastre. Jertfa Domnului Isus a aruncat pentru totdeauna în marea uitării păcatele noastre. Aceasta ne face să ne bucurăm și să cântăm de veselie.
Însuși Dumnezeu este Acela care dă iertarea Sa aleșilor Săi. Cuvântul Său de iertare nu este numai acela al unui rege, ci și acela al unui Dumnezeu. El dă iertare și noi suntem iertați. El ne-a împăcat cu Sine și din acea clipă poporul Său este dincolo de orice teamă de condamnare. Binecuvântat să fie numele lui Dumnezeu, care ne-a înlăturat cu totul păcatele.
