“Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul” (Galateni 5:25)
Dacă viața de creștin înseamnă să ai o relație cu Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie să ne vorbească și astăzi. Dar o relație nu se poate clădi prin discursuri. Mai întâi, ea necesită dedicare. Apoi, necesită comunicare între doi oameni, când fiecare vorbește și îl ascultă pe celălalt. “Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în voi” (Romani 8:9).
Asta înseamnă să ai răspunsuri controlate de Duhul și să iei decizii sub călăuzirea Duhului. Când îl urmezi pe Dumnezeu, viața nu mai constă numai în lucrurile care se văd, se simt sau se intuiesc. Ci include și umblarea prin credință, încrederea în El, cunoașterea voii Sale și călăuzirea Duhului Său.
O parte dintre noi suntem reticenți deoarece am văzut pe unii oameni făcând asta, iar abordarea lor ne sperie. Așa că atunci când simțim că Duhul ne conduce, ne îndoim de lucrul acesta, îl analizăm și ajungem la concluzia că nu este logic și nu-i acordăm atenție. Unii dintre noi dorim să ascultăm de Duhul, dar nu suntem siguri că știm că El ne vorbește. Ne întrebăm: “Este aceasta vocea lui Dumnezeu sau sunt propriile mele dorințe?” Cu toții am experimentat lucrul acesta; este o parte normală a vieții de creștin.
De aceea Pavel scrie: “Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul” (Galateni 5:25). Călăuzirea spirituală se învață ““ pas cu pas. Chiar și cel mai matur credincios se va împiedica și va înțelege uneori lucrurile greșit. Nici o problemă: “Domnul întărește pașii omului, când îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână” (Psalmul 37:23-24).
