“Să nu poftești” (Exod 20:17)
În ultima din cele Zece Porunci, Dumnezeu a spus poporului său: “Să nu poftești! Ce să nu poftești? “Casa aproapelui tău “¦ nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău”. Să poftești înseamnă să iei sau să tânjești după lucruri care nu-ți aparțin. Haddon Robbinson a spus: “Pofta înseamnă să râvnești ceva ce deja ai din belșug”. De aceea Pavel scrie: “evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig” (1 Timotei 6:6).
În cartea sa de predici “Portrete feminine”, Dr. Clovis Chapell scrie: “Când s-au făcut excavări în Pompei, s-a descoperit un corp care fusese îmbălsămat de cenușa Vezuviului. Era al unei femei. Picioarele erau orientate spre poarta orașului, dar fața îi era întoarsă spre ceva ce se afla chiar sub brațele ei întinse.
Obiectul pe care acele degete încremenite încercau să-l apuce era un săculeț cu perle. Poate chiar ea le scăpase în timp ce fugea să-și salveze viața. Poate le-a găsit acolo unde altcineva le scăpase. Dar oricum ar fi fost, deși moartea era pe urmele ei și viața îi făcea semn de după porțile cetății, ea nu a putut scăpa de vraja lor. S-a întors să le ia de jos și răsplata ei a fost moartea.
Dar nu erupția Vezuviului a făcut ca ea să iubească perlele mai mult decât viața. Erupția nu a făcut decât s-o lase încremenită în această atitudine de lăcomie”.
Nu e nimic greșit să vrei mai mult în viață, atâta vreme cât te bucuri de lucrurile pe care ți le-a dat deja Dumnezeu și le împarți și cu alții.
