“Ca un miel pe care-l duci la măcelărie” (Isaia 53:7)
Jurnalistul și misionarul Pierre van Paassen povestește că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soldații naziști au arestat un rabin bătrân pe care l-au dezbrăcat și i-au cerut să spună predica pe care a pregătit-o pentru slujba următoare. Cu mare demnitate, bătrânul a întrebat dacă poate să-și ia pe cap kippa și gardienii au fost de acord, gândindu-se că gluma va fi și mai bună. Apoi, în timp ce îl batjocoreau și-l înghionteau, bătrânul rabin a vorbit despre ce înseamnă să umbli smerit înaintea lui Dumnezeu.
Phil Yancey scrie: “Când citesc despre torturarea și executarea lui Isus, mă gândesc la acel rabin ce stătea în picioare, umilit, la secția de poliție. Dar imaginându-mi jignirea și rușinea pe care le-a îndurat Fiul lui Dumnezeu”¦ jocul intimidării din curtea Marelui Preot”¦ practicile barbare ale gărzilor lui Pilat și Irod “¦ huiduielile spectatorilor în urcușul spre Calvar și în cele din urmă, crucea însăși”¦ rămân uimit de stăpânirea de sine de care a dat dovadă Dumnezeu de-a lungul istoriei, permițându-le unor oameni ca Genghis Khan, Hitler și Stalin să-și îndeplinească planurile.
Dar nimic nu se compară cu stăpânirea de sine manifestată în acea Vineri întunecată la Ierusalim “¦ Legiuni de îngeri așteptau porunca Lui. Un singur cuvânt și chinul se putea sfârși”. Isaia a spus: “n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie”. Isus ar fi putut apela la Tatăl Său și El ar fi trimis “peste 12 legiuni de îngeri” (Matei 26:53). În schimb, El a ales să îndure crucea și rușinea pentru a te mântui pe tine. Aceasta este minunea de la Paști!
