“Să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credința” (Romani 1:12)
Pavel vorbește despre trei lucruri pe care ni le datorăm unii altora. Să aruncăm o privire:
1) “Vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele” (v. 9). Un poet anonim a scris: “Un biet suflet sunt și eu, purtat pe marea disperării, dar am ajuns pe culmi nebănuite, prin rugăciunile iertării”. Nu poți da dovadă de o mai mare dragoste și preocupare pentru cineva decât spunând: “Mă rog pentru tine” și chiar s-o faci. Rugăciunea îl invită pe Dumnezeu să se implice și autorizează forțele cerului să treacă la fapte și să producă o schimbare.
2) “Doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră” (v. 11). După ce a tânjit Pavel? După ocazia de a-i întări în credință pe frații săi și pentru a face lucrul acesta, a fost gata să parcurgă un drum lung, cu multe riscuri personale. Când două persoane se hotărăsc să recunoască și să cultive darurile puse în ei de Dumnezeu, nu numai că sunt binecuvântați în mod personal, însă și cei din jur trag foloase.
3) “Ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credința pe care o avem împreună, și voi si eu”. Să remarcăm cuvintele “îmbărbătare” și “credința pe care o avem împreună”. Există o dinamică puternică ce funcționează aici! Mai întâi, ne rugăm unii pentru alții. În al doilea rând, recunoaștem și cultivăm darurile puse de Dumnezeu în fiecare dintre noi. În al treilea rând, ne unim credința și ne îndreptăm atenția spre un scop comun.
Domnul Isus a spus: “vă mai spun iarăși, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18:19-20).
