“S-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică” (Matei 8:24)
Matei consemnează: “Isus S-a suit într-o corabie, și ucenicii Lui au mers după El. Și deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnic㔦” (v. 23-24).
În limba greacă, cuvintele “o furtună strașnică” reprezintă un singur cuvânt, seismos. Seismologii studiază cutremurele și seismograful le măsoară. Așa că, furtuna prin care au trecut ucenicii i-a scuturat probabil până în măduva oaselor. Putem extrage o învățătură importantă de aici. Când te îmbarci alături de Isus nu înseamnă că nu vei trece niciodată prin furtuni. Domnul Isus a spus: “În lume veți avea necazuri” (Ioan 16:33).
În ciuda promisiunii lui Dumnezeu de a ne ocroti și de a ne ajuta să prosperăm, va trebui totuși să ne confruntăm cu situații precum boala, lipsa, teama, etc. Diferența este că cei necredincioși trec prin furtună fără Hristos, dar tu, ca și credincios, vei trece prin ea încrezător că totul va fi bine, pentru că Isus e la bord.
Oare aceasta înseamnă că nu vei simți niciodată sentimente de panică? Ce bine ar fi să fie așa! Dar nu e. Uitându-se la valurile tot mai mari și la Mântuitorul care dormea, ucenicii au întrebat: “nu-ți pasă că pierim?” (Marcu 4:38).
Acesta e motivul pentru care teama devine atât de înfricoșătoare. Ea îți erodează încrederea în bunătatea lui Dumnezeu. Face să crească lăstarii îndoielii. Îți ucide memoria. Ucenicii îl văzuseră deja pe Domnul Isus “tămăduind orice boală și orice neputință care era în norod” (Matei 4:23).
Teama creează o formă de amnezie spirituală. Îți întunecă amintirile privitoare la minuni. Te face să uiți ce a făcut Isus și cât de bun este Dumnezeu.
De aceea nu trebuie să-ți hrănești îndoiala, ci credința în Cuvântul lui Dumnezeu, căci credința e cea care te va ajuta să treci cu bine prin furtună.
