“Să nu iubim cu vorba “¦ ci cu fapta” (1 Ioan 3:18)
Trebuie să fim preocupați de nevoile spirituale și materiale ale celorlalți. E greu să înțelegi conceptul dragostei lui Dumnezeu când nu știi dacă ai ce mânca la următoarea masă sau dacă la noapte vei avea un acoperiș deasupra capului. Băncile de alimente din lumea întreagă se confruntă cu o creștere dramatică a solicitărilor de urgență.
Voluntara Cindy Crosby scrie: “Fiecare persoană e la fel de diferită precum modelele dintr-un caleidoscop: pensionari, bolnavi mintal, mame singure, bărbați tineri ratați ca urmare a unor necazuri. Nu toți sunt mulțumitori. Unii sunt mânioși, alții refuză să te privească în ochi, alții pleacă fără să spună mai mult de două-trei cuvinte.
Dacă te oferi voluntar numai ca să ai o părere bună despre tine însuți, vei renunța. Idealurile mărețe se spulberă ca niște vitralii bombardate de pietre. Poveștile lor sunt cele care te ating.
O mamă săracă a cărui fiu s-a dus cu bursă la Harvard “¦ femeia care mi-a mulțumit de atâtea ori încât am pierdut șirul”¦ mama a șase copii care s-a simțit ușurată în mod palpabil pentru că și-a putut hrăni familia timp de o lună. Îmi aduc aminte de cuvintele Domnului Isus: “am fost flămând, și Mi-ați dat de mâncat; “¦ am fost străin, și M-ați primit” (Matei 25:35).
Când mă gândesc la foame, văd chipuri. Și lucrul acesta contează”. E mai ușor să iubești în teorie decât în practică, mai ales când e vorba de oameni dificili sau diferiți. Dar dragostea autentică nu e definită de sentimente bune sau rele; Dumnezeu a stabilit deja standardul.
“Cine are bogățiile lumii acesteia, și vede pe fratele său în nevoie, și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? “¦ să nu iubim cu vorba “¦ ci cu fapta” (1 Ioan 3:17-18).
