„Dragostea … nădăjduiește totul” (1 Corinteni 13:7)
Foarte puține monumente au fost ridicate în cinstea celor sceptici. Asta pentru că în loc să-i ridice pe oameni, scepticii îi descurajează. Eliab, fratele cel mai mare al lui David a fost un astfel de om.
lată istoria lui. Când nimeni din armata lui Saul, nici măcar Eliab, care era general, nu a dorit să-l înfrunte pe Goliat, David s-a oferit voluntar să meargă și să se lupte cu acest „Filistean netăiat împrejur” (1 Samuel 17:36).
În vremurile biblice, tăierea împrejur era un semn al legământului cu Dumnezeu prin care El le oferea iudeilor protecție și purtare de grijă. David știa că acest bătăuș nu avea un astfel de „contract” cu Dumnezeu; numai iudeii puteau pretinde un asemenea beneficiu.
Prin urmare, David a fost adânc înrădăcinat în acest legământ și a îmbrățișat promisiunea lui Dumnezeu. De bunăseamă că nu acesta a fost și cazul lui Eliab. El s-a aprins de mânie împotriva lui David. Și a zis: „Pentru ce te-ai pogorât tu, și cui ai lăsat acele puține oi în pustie? îți cunosc eu mândria și răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta” (v. 28).
E interesant faptul că numele lui Eliab înseamnă „Dumnezeu este Tatăl meu”, așa că Eliab este reprezentativ nu numai pentru cinicii seculari, ci și pentru cei creștini. Da, avem așa ceva și în biserică! Nu e nevoie decât de un membru sceptic și în scurtă vreme, toți cei ce au o credință mai slabă sau care nu au credință deloc, încep să i se alieze și să perpetueze negativismul.
Ai grijă: cinismul poate face ravagii în orice relație și în orice mediu. De aceea Biblia spune: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi” (Psalmul 1:1).
Gândește-te de două ori înainte de a te duce la un asemenea sfat. Dacă rămâi acolo prea mult, e posibil ă nu mai poți pleca!
