“Cum mângâie pe cineva mamă-sa, așa vă voi mângâia Eu” (Isaia 66:13)
Când ești neliniștit, adu-ți aminte că:
1) Mângâierea lui Dumnezeu este adevărată. Îți amintești că ai fost trist sau speriat când erai copil? Și îți mai aduci aminte de alinarea simțită în prezența mamei tale? Mângâierea lui Dumnezeu este și mai reală decât cea pe care ai simțit-o atunci din partea ei. “Cum mângâie pe cineva mamă-sa, așa vă voi mângâia Eu”.
Dumnezeu este mai preocupat de tine acum decât a fost maică-ta în copilărie. “Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează “¦ Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip: lată că te-am săpat pe mâinile Mele” (Isaia 49:15-16). Poți conta întotdeauna pe Dumnezeu când ai nevoie de mângâiere!
2) Mângâietorul locuiește în tine. Când suferi, Dumnezeu pare distant și inaccesibil. Dar nu e așa. Domnul Isus a clarificat această teamă din sufletul ucenicilor săi ““ atunci și o face și azi. “Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt mângâietor care să rămână cu voi în veac” (Ioan 14:16).
Duhul Sfânt, care locuiește mereu în tine este mai aproape de tine decât aerul pe care îl respiri. El este abilitat, doritor și poate să te mângâie. Uneori, El o va face reamintindu-ți o strofă dintr-o cântare, un vers dintr-o poezie, o predică pe care ai auzit-o, etc. Când o va face, crede. Spune-ți în permanență: “Dumnezeul tuturor mângâierilor locuiește mereu în mine!”
3) Scriptura aduce mângâiere. Apostolul ne reamintește că “prin răbdarea și nu prin mângâierea pe care o dau Scripturile “¦ avem nădejde” (Romani 15:4).
Când te simți deznădăjduit, poate nu dorești să citești Biblia. Totuși, fă-o! Ea îți aduce mângâierea după care tânjești.
