“Fiindcă îi iubea pe ai Săi”¦ i-a iubit până la capăt” (loan 13:1)
Într-o dimineață aglomerată, o asistentă dintr-o cameră de urgentă ticsită cu oameni l-a invitat să se așeze pe un om în vârstă care a venit să i se scoată firele din mână. El a spus: “Mă grăbesc, doamna asistentă. Am o întâlnire peste o oră”. Fiindcă rândul de pacienți din fata lui se mișca încet, se tot uita nerăbdător la ceas. Știind că nu va ajunge la întâlnire, asistenta l-a condus într-un cabinet de consultații, i-a verificat semnele vitale și a analizat starea rănii.
Văzând că s-a vindecat bine, s-a consultat cu unul dintre medici și a primit acceptul să-i scotă firele și să-i panseze rana. Ea a întrebat: “Vă grăbiți la o întâlnire cu un alt medic?” “Nu, intenționez să iau micul dejun cu soția mea la azil”. Ea a întrebat de sănătatea soției și a aflat că este victimă a bolii Alzheimer. “Se va supăra dacă întârziați?” Omul i-a răspuns că soția nu-l mai recunoaște de cinci ani.
Surprinsă, asistenta a întrebat: Și mergeți în fiecare dimineață s-o vedeți chiar dacă ea nu știe cine sunteți? Bătrânul a zâmbit, a bătut-o pe mână și a răspuns: “O, da. Ea nu știe cine sunt; dar eu încă știu cine e!” A iubi “la bine și la rău” înseamnă să fiti dedicați unul altuia în orice vreme și în orice împrejurare a vieții.
Așa ne iubește Hristos: “Fiindcă îi iubea pe ai Săi “¦ i-a iubit până la capăt”. Și de aceea El a spus: “Vă dau o poruncă nouă: “¦ cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (loan 13:34).
