„Si acum, te rog, Doamna, nu ca si cum ti-as scrie o porunca noua, ci cea pe care am avut-o de la început: sa ne iubim unii pe altii ! Si dragostea sta în vetuirea dupa poruncle Lui. Aceasta este porunca în care trebuie sa umblati, dupa cum ati auzit la început.” 2 Ioan 1:5-6

Dragostea este esenta vietii crestine. Asa cum Hristos si-a dat viata pentru noi; si noi trebuie sa fim gata sa ne dam viata pentru altii! Aceasta înseamna a-i iubi chiar si pe cei ce nu ne sunt simpatici si cu care nu suntem de acord . Pentru a demonstra aceasta masura de dragoste, trebuie uneori sa ne parasim zona noastra de confort si siguranta si sa pasim prin credinta pe un teren necunoscut si plin de surprize.

În ziua în care crestinii vor învata sa iubeasca asa cum Hristos ne-a dovedit-o, lumea nu va mai fi la fel.

Apostolul Ioan se întreaba: „ Cum poate cineva sa spuna ca-L iubeste pe Dumnezeu, pe care nu-L vede si nu-l poate iubi pe fratele sau aflat lânga el? Cum poate cineva sa spuna ca iubeste; si atunci când vede un frate sau o sora aflata în nevoie, refuza sa-i ajute?”

Dragostea este mai mult decât o emotie, o simtire, sau o rostire de cuvinte delicate. Dragostea înseamna a-i hrani pe cei flamânzi, a-i îmbraca pe cei goi, a-i vizita pe cei bolnavi si a-i ridica pe cei cazuti, cu pretul oricarei jertfe. Dragostea nu trebuie sa ramâna numai un substantiv frumos, ci ar trebui sa devina un verb activ.

Acest mod activ de-a ne arata si a ne pune în practica dragostea, este calea primordiala prin care îl putem prezenta lumii pe Hristos.

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa am o dragoste activa, ca sa pot dovedi prin slujire , dragostea Ta. Amin.