“Omul nu este stapân pe suflarea lui ca s-o poata opri si n-are nicio putere peste ziua mortii”¦” Eclesiastul 8.8
În februarie 2006, un feribot egiptean s-a scufundat în Marea Rosie. Cu trei ore înainte de scufundare, pe feribot a izbucnit un incendiu. Circa 1.100 persoane si-au pierdut viata. Trista întâmplare de pe feribot este una din multele dovezi ca viata noastra este trecatoare. Adevarul biblic: “Caci orice faptura este ca iarba, si toata slava ei, ca floarea ierbii” (1 Petru 1.24), ne sta în fata la tot pasul. Putem spune împreuna cu împaratul David: “Iata ca zilele mele sunt cât un lat de mâna, si viata mea ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar tine” (Psalm 39.5).
Fiindca suntem asa de trecatori, Dumnezeu a pregatit o posibilitate imediata de mântuire a sufletelor noastre: ISUS HRISTOS. Cine nu vine astazi la Hristos, nu stie daca mâine va mai avea prilejul. Totul depinde de momentul deciziei fiecarui om în parte. Nu amâna, mâine poate fi prea târziu, un prea târziu pentru eternitate! Aici si acum omul îsi decide calea pe care merge: calea vietii vesnice prin credinta în Mântuitorul sau aceea a pierzarii vesnice prin necredinta. “Învata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima înteleapta!”
