„Nebunul își arată toată patima, dar înțeleptul o stăpânește” (Proverbe 29:11)
Mânia este o emoție pusă în noi de Dumnezeu, dar ea are menirea de a fi slujitoarea și nu stăpâna ta. Așa că temperează-te. De fiecare dată când ești tentat să cedezi pornirilor tale, oprește-te și pune-ți două întrebări:
1) Oare chiar merită sa fiu mânios pentru acest lucru? Aproape tot timpul avem acces doar parțial la informație. În plus, când vezi pe cineva în contextul calităților sale mai mult decât în cel al defectelor sale, de obicei reacționezi diferit.
2) Este oare aceasta cea mai bună cale, cel mai bun loc și moment în care să-mi manifest mânia? E greu să-ți pui astfel de întrebări în toiul evenimentelor, însă pornirile tale pot fi îmblânzite, iar temperamentul tău poate fi format. Biblia spune că una din roadele Duhului este „înfrânarea” (Galateni 5:23).
Când cineva îți greșește, întrebarea care se pune nu este dacă ești suficient de tare ca să faci ceva; ci ești suficient de tare să nu faci nimic? Se spune că doi frați s-au încăierat îngrozitor, iar mama lor a alergat la ei ca să-i despartă. Când i-a întrebat de ce au început să se bată, cel mare a spus: „Totul a început când el m-a lovit înapoi!”
Dacă ai probleme cu gestionarea mâniei, scrie acest verset, poartă-l cu tine și încearcă să-l citești înainte de a-ți pierde cumpătul: „Înțelepciunea face pe om răbdător, și este o cinste pentru el să uite greșelile” (Proverbe 19:11).
Tu spui: „Dar e greu de pus în practică”! Da, și nu vei reuși cu siguranță din prima. Însă dacă te străduiești de mai multe ori, Dumnezeu va fi slăvit și chiar și tu te vei simți mai bine.
