„ El S-a dat pe Sine însusi pentru noi , ca sa ne rascumpere din orice faradelege , si sa-si curateasca un norod care sa fie al Lui , plin de rîvna pentru fapte bune . „ Tit 2:14

Am citit undeva despre originea cuvîntului „pompier” (omul focului, în limba engleza). Pompierii de astazi , sunt oamenii ce lupta sa stinga focul . La început însa , acestia erau oamenii care aprindeau focul. Ei lucrau în minele de carbuni avînd o datorie riscanta. În fiecare dimineata erau primii ce intrau în mina îmbracati în haine ude, avînd în mîna o torta aprinsa. Cu aceasta torta ei incendiau fiecare acumulare de gaz metan de peste noapte. Riscîndu-si viata provocau arderea gazului metan, pentru ca ceilalti muncitori sa poata coborî în mina în siguranta.

Daca scriitorii Evangheliilor ar fi cunoscut aceasta slujba, l-ar fi numit pe Domnul Isus „Marele Pompier” ; deoarece el a coborît în groapa pacatului, loc în care a fost mistuit de focul judecatii lui Dumnezeu, pentru ca noi sa putem umbla în siguranta.

Moartea lui Hristos pe cruce poate fi asemanata cu paratrasnetul care a preluat revarsarea focului mîniei lui Dumnezeu. Noi suntem mîntuiti prin jertfa Sa si vindecati prin ranile Lui. Iar prin moartea Lui, noi am cîstigat viata vesnica.

Vom fi gata sa-I multumim pentru ce-a facut El pentru noi si sa-L urmam cu credinta si pocainta ?

Rug. Doamne Isuse ; îti multumesc pentru ca ai mers si înaintea mea ,platitind pretul pacatului pentru ca eu sa te pot urma în siguranta. Amin