“Știu că Răscumpărătorul meu este viu” (Iov 19:25)
Patriarhul Iov a supraviețuit în urma bolii, falimentului și morții celor dragi și a rămas cu credința intactă. Să ne uităm la crezul după care a trăit:
1)”Știu!” Când poți spune “știu”, ești un semn al exclamării într-o lume a semnelor de întrebare. Iov nu a spus “mi s-a spus”. Ce știa el despre Dumnezeu știa din experiență și prin revelație personală. Este posibilă o astfel de viață? Da ! “Voi ați primit ungerea din partea Celui Sfânt, și știți orice lucru” (1 loan 2:20). Poți “ști” lucruri despre Dumnezeu în inima ta pe care nu le poți înțelege și explica pe deplin. De ce? Pentru că ele sunt judecate spiritual.
2)”Că Răscumpărătorul meu este viu”. Deși Hristos nu se născuse încă, Iov a prins o frântură din Răscumpărătorul nostru ce a existat mai înainte și pe care Scriptura îl descrie “Cel îmbătrânit de zile” (Daniel 7:22); Cel pe care Mica L-a descris “a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei” (Mica 5:2). El a existat înainte de a se naște și a trăit mai mult decât susținătorii Săi. Pavel spune: “El, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți” (2 Corinteni 8:9).
3)”Si că se va ridica la urmă pe pământ”. Iov a văzut ceea ce profetul Zaharia a văzut: “Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor” (Zaharia 14:4). Adevărul este că prima oară când a venit Domnul Isus a venit să mântuiască. Data viitoare când vine, El vine să domnească. Prima lui venire a fost pentru a fi Răscumpărătorul nostru; cea de-a doua Lui venire este pentru a-și instaura domnia ca Rege al Regilor. Așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și mântuitor Isus Hristos” (Tit 2:13).
