“Despre ce vorbeați unul cu altul pe drum?” Marcu 9.33
Cei mai mulți oameni doresc să le vorbească altora. Sunt puțini care pot asculta cu atenție și să se străduiască să-l înțeleagă pe celălalt. Ascultarea celuilalt înseamnă respectul ce i-l dai.
Cuvintele au o putere incredibilă. Ele pot răni sau vindeca. Rareori, tăcerea face rău, însă vorbirea multă este de multe ori o urgie, mai ales când este o flecăreală.
Nimic nu ne trădează mai ușor ceea ce suntem ca vorbirea noastră. Gândurile ni le putem ascunde, faptele sunt săvârșite adesea sub imboldul împrejurărilor în care ne aflăm, dar cuvintele, fie că suntem tăcuți din fire, fie că suntem deschiși la inimă, ne trădează ușor. În spatele unei fapte putem sta ascunși mai mult timp decât în spatele unui cuvânt; pentru că suntem nevoiți să-l întrebuințăm, el dă pe față interiorul nostru.
Cuvintele pot răni. Ele sunt caracterizate ca săgeți, sulițe și săbii. Dacă aceste instruente sunt mânuite greșit, ele pot tăia sau chiar ucide.
