– “Sunt plini de suc și verzi” (Psalmul 92:14) –
În curând vor exista milioane de oameni care au atins vârsta de 100 de ani și trebuie să știi cum să te raportezi la ei. E o greșeală să privești pensionarii în lumina a ceea ce au fost și nu a ceea ce pot fi. Mult prea des ei se simt dați deoparte. David a spus: “Nu mă lepăda la vremea bătrâneței; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!” (Psalmul 71:9). E o nebunie să crezi că oamenii nu mai pot învăța; abilitatea de învățare nu se epuizează. Rata învățării poate merge în declin, dar capacitatea rămâne constantă. Să-i încurajăm pe prețioșii noștri tovarăși în vârstă să-și exerseze mintea și să continue să viseze. Asemenea unui mușchi atrofiat, abilitatea de a învăța și de a crește are tendința de a slăbi numai pentru că nu este utilizată.
Vrei să fii “trecut la dosar” când vei îmbătrâni? Nu? Ei bine, nici ei nu doresc. Mai bine să discutăm despre raportarea la pensionare; despre găsirea unor noi modalități de a fi util; despre adaptarea la un venit scăzut; despre a învăța să trăiești singur; despre raportarea la nepoți; despre înțelegerea procesului bătrâneții; despre menținerea unui moral ridicat; despre grija față de aspectul fizic; și despre pregătirea pentru moarte. În loc să-i dăm la o parte pe cei mai înțelepți sau să le depreciem contribuția, ar trebui să-i ajutăm să aibă ceva de spus în biserică.
Într-un sens foarte real, oportunitatea lor de a fi o voce și de a avea un rol în lucrarea bisericii a fost câștigată. Cultura noastră se face de rușine prin faptul că le oferă mese adolescenților care au mai puține cunoștințe despre lucrurile cu care ar trebui să se ocupe biserica, în timp ce ignoră persoanele în care Duhul lui Dumnezeu a lucrat 50 de ani sau mai mult. Așa că, azi fi o binecuvântare și o încurajare pentru cineva în vârstă.
