În cîntecul “Nu-i fiul meu ” a formatiei Genessis , se pvesteste despre un fiu care si-a parasit casa parinteasca . El îsi zicea ca daca nu pleaca de acasa nu va mai creste.
Dupa multi ani petrecuti departe de casa, cînd acsta s-a maturizat , a constientizat faptul ca acum este timpul potrivit sa se împace cu tatal sau. De aceea s-a întors acasa. A venit în fata tatalui sau cu inima în palme; cerîndu-i iertare si marturisind ca îi pare rau de cele petrecute.
Tatal însa nu l-a primit. Raspunsul i-a fost categoric ” Nu esti fiul meu “! Tatal a ramas cu durerea despartirii de fiul sau din momentele cînd acesta a plecat si nu mai putea sa-l ierte. Daca fiul meu m-a parasit , spunea el ; nu merita nimic mai mult decît sa i se faca la fel. Tu ti-ai ales drumul i-a spus tatal, acum n-ai decît sa mergi pe el.
Acest tata îi reprezinta doar pe o categorie de parinti, pentru ca mai sunt si altfel de tati : Acestia sunt cei care sunt gata sa se jertfeasca si sa faca totul pentru copiii lor, chiar daca acestia nu merita.
Un tata a patru copii , a spus odata acestora: cel ce va urca scarile si va ajunge cel mai repede la mine va primi bomboane. Fetita lui cea mica avea numai 3 ani. Tatal stia ca ea n-are nici o sansa sa urce scarile mai repede decît ceilalti fratiori de 6, 9 si 13 ani , de aceea a început sa alerge spre ea. A trecut pe lînga ceilati copii si a luat-o în brate pe fetita cea mica, care abia reusea sa paseasca peste scari. Fetita a cîstigat, pentru ca tatal i-a iesit înainte.
Tatal nostru cel ceresc, este gata sa ne primeasca asa cum suntem si ne iese întodeuna înainte !
