Misiune.ro » Resurse Crestine » Eseuri crestine »
SALVAREA BUCURIEI
( Marti, 10 Aprilie, 2007 )

Printre multele felicitari si cuvinte de urare primite  de sarbatori, am primit pe adresa paginii www.misiune.ro  si eseul trimis de profesorul Buhai Dumitru, ce a fost publicat înainte de  Paste, în ziarul „Romanian Tribune” , la rubrica „religie”

Am gasit în cuvintele exprimate un adevarat cadou de sarbatori, ce exprima bucuria celor ce cred si traiesc învierea, dar care înca mai poarta în suflet dorul de neam si de tara.

Dorim ca aceste cuvinte sa fie  o încurajare pentru toti cei ce le vor citi, o provocare  pentru cei ce înca n-au trait învierea si o mângaiere pentru toti cei ce se afla în strainatate.

Hristos a înviat !

„Dar iata ca le-a întâmpinat Iisus si le-a spus:
“BUCURATI-VA!.”(Matei 28:9).

Simt si la aceasta Sarbatoare de Pasti ca-n inima inimii mele,
În suflarea suflarii ce-mi tine bucuria m`ntuirii-n sufletul meu,
Pe drumul de-o viata, cu dorul de tara de dincolo de stele,
Ca-n mine-i fericirea-nflorita prin Învierea Fiului lui Dumnezeu!
*

Bucurati-va, români!…
Mântuitorul nostru a-nviat!
Este adevarat, crestini,
Cristos a Înviat!
Traiasca Învierea,
Credinta si iubirea,
Traiasca bucuria,
Speranta, fericirea!
Traiasca mântuirea,
Tresalte toata firea,
În imnul din inimi ’naltat:
Cristos din morti a Înviat!
*

Prof. Dumitru Buhai

Iubesc sarbatoarea de Pasti, caci îmi aminteste ca un mormant a devenit Rai, când a fost data la o parte piatra grea de la intrare lui si s-a produs Învierea: dar minunat pentru sufletele-n durere ce plâng. S-a produs miracolul Învierii, pentru mântuirea noastra. Avem motive de bucurie!…
Ne trebuie schimbarea mintii, ca sa întelegem Învierea, caci doar pe calea credintei ne da ea, în dar, mântuirea si fericirea, si vedem frumusetea si devenim fiinte mai puternice si mai optimiste. Învierea ne reda speranta sufletului si ne leaga – pentru vecie – de eternitatea lui Dumnezeu…

Cristos a Înviat! Ce cuvinte calde si sfinte! Îmi simt sufletul tresaltând de bucurie si ascult o cântare îngereasca de câte ori aud acest salut minunat crestinesc venit de la cei ce cu credinta-l rostesc!…

Îl vad Înviat pe Mântuitorul – si ’n aceasta primavara – în firisoarele verzi si plapânde de iarba, în florile de toate culorile din gradina, în frunzele pomilor din livada, cu zâmbetul tot în lumina,  reânviati la viata ce le-o da clorofila, în razele de soare ce cu rabdare si bucurie ne mângâie ochii si obrajii, dându-ne sarutarea bucuriei ca iarasi avem o sfânta si binecuvântata sarbatoare: E Ziua Învierii!…

„Isus e Viu; si Viu va fi în veci.
Triumfator S-a ridicat din glie!
Isus cel Viu nu poate fi ascuns.
Bucura-te azi si cânta de bucurie!
Isus e Viu: Tu ai Mântuitor!
Isus a biruit prin Înviere moartea,
De dragul nostru al tuturor”.

Praznicul praznicelor, sarbatoarea sarbatorilor o avem la Pastele nostru crestinesc, când cu mic si mare simtim bucuria ca Fiul lui Dumnezeu este Mântuitorul nostru viu pentru vesnicie si avem motive sa fim optimisti si sa purtam în sufletele noastre credinta ca a triumfat binele asupra raului si viata asupra mortii.

Patimile, moartea, rastignirea si Învierea Domnului Isus sunt fapte si momente însirate în corola planului lui Dumnezeu de revenire, prin pocainta si credinta, la starea de mântuit a omului, ce da dreptul acestuia sa patrunda în lumea Vietii absolute, scaldata în vesnicia bucuriei si fericirii divine, în familia lui Dumnezeu. Prin Învierea Sa, Mântuitorul ne-a daruit si noua Învierea. Ce bucurie si fericire!…

Isus a fost ca un brad verde si  frumos ivit dintr-o stânca,
Înaltându-si statura cereasca si sfânta spre soare si cer,
Stralucind ca si o apa curata din lacu-n liniste-adânca
Ce-asteapta-n sfânta tacere o miscare-n viata de mister…

El a fost ca o gradina aflata-n divinul parfum de flori
Si ca un munte maiestos ce se-nalta frumos înspre nori,
Ca si zapada imaculata si sfânta ce-acopera, iarna, glia,
Cu albul curat al inocentei ce-o are Cel Înviat si vesnicia!

Isus Domnul S-a lasat schingiuit, condamnat si rastignit, de dragul nostru.

„Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata veanica”(In. 3:16).

Fara Înviere n-ar fi fost înfrânta moartea; si viata ar fi fost doar o frântura de timp cu goana noastra nebuna dupa desertaciunile de pe pamânt… si totul ar fi fost doar un vis, o speranta desarta în ceva ce nu s-ar fi prelungit în eternitae; si n-ar fi existat „lumea cealalta” si am fi disparut, morti în ale noastre pacate…

De n-ar fi înviat Mântuitorul, n-am fi înteles de ce ne-a lasat o speranta si noua, când a declarat cu autoritatea lui Divina: „Eu sunt Învierea si Viata. Cine crede în Mine, chiar daca ar fi murit, va trai”(In.11:25).

De n-ar fi fost Învierea si înfrângerea mortii, nu s-ar fi deschis portile Împaratiei lui Dumnezeu pentru oricine are credinta salvatoare în Cel Înviat din morti…, dar – cu bucuria mântuirii în mine – declar, din tot sufletul meu, adevarul etern si minunat ce ne aduce speranta vietii eterne: CRISTOS A ÎNVIAT DIN MORTI!… cu moartea pe moarte calcând si celor din morminte viata daruidu-le…

Învierea din morti a Fiului lui Dumnezeu este o realitate dovedita si marturisita de cei ce au trait evenimentele – din acea prima Zi a saptmânii ce a ramas “Sarbatoarea sarbatorilor crestine” –si au devenit martorii care au primit Marea Însarcinare de la Cel ce este Viu pentru vesnicia vesniciilor: „Duceti-va în toata lumea si propovaduiti Evanghelia („vestea buna”) la orice faptura. Cine va crede si se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit”( Marcu 16:15-16).

Relatarea diminetii Învierii facuta de cronicarii lui Dumnezeu în cele patru carti, din marea biblioteca divina, numita Scriptura (Biblia) – la paginile 960-961, 984, 1023-1024, 1053- 1054) – cu talent scriitoricesc si constiina a misiunii, inspirata de Duhul Sfânt, cu descrierea veridica a evenimentelor si a personajelor prezentate, îmi umple mintea cu raze de lumina cereasca si adevaruri dumnezeiesti, îmi întareste credinta si ma face sa am sufletul plin de o bucurie sfânta permanenta, simtind ca traiesc cu un scop unic: sa-L preamaresc pe Dumnezeu: Tatal meu, care m-a facut sa înteleg mareata Înviere, pe care o traiesc, purtând-o în sufletul meu, o sarbatoresc în bucuria mântuirii mele si o marturisesc prin viu grai; si prin scris, îndemnându-te, cititorule (cititoare) a gândurilor mele, din acest eseu –  si pe tine – sa crezi, preamarindu-l pe Dumnezeu pentru realitatea Învierii Mântuitorului si sa cânti, plin de fericire – de Pasti si totdeauna – „Cristos a Înviat cu adevarat, si în sufletul meu!”

Vino cu mine, cititorule, sa vizitam locul Învierii si sa ne umplem sufletele de sentimente sfinte de multumire catre Dumnezeu pentru sfânta sarbatoare din primavara renasterii la viata. Sa ne bucuram de sarbatoarea Sfintelor Pasti (gr.„pascha”, „Anastasia”= Învierea)!

„La sfârsitul zilei Sabatului, când începea sa se lumineze înspre ziua dintâi a saptamânii (duminica – s.n.), Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormântul. Si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamânt, caci un înger al Domnului s-a pogorât din Cer, a venit si a pravalit piatra de la usa mormântului si a sezut pe ea. Înfatisarea lui era ca fulgerul si îmbracamintea lui alba ca zapada. Strajerii au tremurat de frica lui si au ramas ca niste morti, dar îngerul a luat cuvântul si a zis femeilor: „Nu va temeti, caci stiu ca voi cautati pe Isus, care a fost rastignit. Nu este aici. A Înviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a înviat dintre cei morti. Iata ca El merge înaintea voastra în Galilea. Acolo Îl veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta… „

Ele au plecat repede de la mormânt, cu frica si cu mare bucurie; si au alergat sa dea de veste ucenicilor Lui, dar iata ca le-a întâmpinat Isus si le-a zis: „Bucurati-va ! „ Ele s-au apropiat sa-I cuprinda picioarele si s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: „Nu va temeti. Duceti-va de spuneti fratilor Mei sa mearga în Galilea. Acolo Ma vor vedea ”(Mt. 28: 1-7, pg.960-961).

Pastele este ziua victoriei asupra mortii si sarbatoarea bucuriei. În aceasta zi, crestinii (credinciosii ce traiesc dupa modelul vietii si învataturilor Domnului Isus Cristos) de pe toate meridianele pamântului sarbatoresc miracolul Învierii Domnului Isus. Ei au prilejul sa se bucure la aceast unic praznic al Învierii din morti a Celui care – prin moartea Sa pentru pacatele noastre – ne-a adus mântuirea si posibilitatea de a reintra în familia lui Dumnezeu, prin pocainta si credinta.

Domnul Isus a învins moartea! Este un lucru extraordinar de important sa întelegem si sa ne bucuram ca Fiul lui Dumnezeu: Dumnezeu Întrupat este Mântuitorul. El este baza sperantelor noastre ca vom trece din lumea durerii si a mortii în lumea fericita – pentu eternitate – cu Dumnezeu.

Credinciosii si-au pus nadejdea în Domnul Isus cel Înviat si pentru viata de pe pamânt, dar – mai ales –  pentru viata eterna, fiind convinsi pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, ca El este Mântuitorul.

„Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea în Cristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii! Dar acum, Cristos a înviat din morti, pârga celor adormiti, caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si învierea mortilor. Si dupa cum toti mor în Adam, tot asa, toti vor învia în Cristos…” (1 Corinteni 15: 19- 22).

Esenta credintei crestine si piatra de temelie a Evangheliei este Învierea din morti a Fiului lui Dumnezeu, a carui sacrificiu si moarte a fost ceruta pentru pacatele tuturor oamenilor, din toate timpurile – de orice vârsta si de orice gen – pentru a reface legatura cu Dumnezeu. Învierea este baza credintei crestine. Acest adevar este redat cu accuratetea inspiratiei divine prin apostolul Pavel, în mod magistral:

„Va fac cunoscut, fratilor, Evanghelia, pe care v-am propovaduit-o, în care ati ramas si prin care suntei mântuiti, daca o tineti asa dupa cum v-am propovaduit-o; altfel, degeaba ati crezut. V-am învatat înainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; ca a fost îngropat si a înviat a treia zi, dup] Scripturi…”(1 Corinteni 15:1-4).

Învierea (gr. „anastasis”= „rentoarcere la viata”) este baza credintei noastre. Miracolul prin care puterea învierii Domnului Isus ne-a înviat si pe noi din pacat este inima credintei crestine (Vezi: Efeseni 1:17-23, pag.1145); Romani 10:10; 1 Petru 1:21).

Învierea în ziua dintâi a saptamânii a dovedit cu putere ca Isus Domnul este Fiul lui Dumnezeu, având toata puterea în Cer si pe Pamânt (Romani 1:4).

Învierea devine principala sursa a optimismului crestinilor adevarati. În acelasi timp, Învierea da putere divina celor care se încred în valori spirituale si traiesc cu ochii atintiti la tara de dincolo de zari: la tara luminii eterne.

Pasind peste dureri si prin durere, ca si Fiul lui Dumnezeu, prin cruce si înviere, credinciosul Îl are ca exemplu de urmat pe Cel ce a fost si este Mântuitorul (Salvatorul) si Fratele mai Mare, care S-a dus sa ne pregateasca un loc, ca acolo, unde este El, sa ajunga si aceia care se încred în promisiunile Sale si calca pe urmele pasilor Sai.

Prin Învierea Sa din morti, Domnul Isus a pecetluit pentru totdeauna adevarul Scripturii si al vietii Sale, ca El este om perfect, desavârsit si Dumnezeu. Prin Învierea Sa, El a devenit Domn si Mântuitor, investit de Tatal cu puteri universale. El este si Mare Preot, caci S-a dat pe Sine Însusi ca jertfa, iar astazi este Mijlocitor la Tatal pentru cei credinciosi (Romani 8:34).

Isus cel Înviat este Preotul cel Mare dupa prototipul lui Melhisedec. În acelasi timp, Domnul Isus a devenit si va fi „Judecatorul celor vii si al celor morti”( Faptele Apostolilor 10:42; 17:31).

Învierea Domnului Isus este semnul cel mai minunat: miracolul divin prin care Tatal accepta sacrificiul Fiului. Sângele varsat la Calvar devine un sânge ce da viata eterna, prin credinta si pocainta.

Învierea Mântuitorului a proclamat puterea lui Dumnezeu ca suveran assupra oricaror forte care au încercat sa-L crucifice si sa-L distruga pe Printul Cerului, care din dragoste pentru noi, pacatosii, a suferit pâna la capat, lasându-Se sa fie „strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre”(Isaia 53:5), ca mântuirea noastra sa fie desavârsita.

Învierea este o victorie cosmica, în lumea spirituala, si o garantie ca viata nu se opreste la mormânt, ci continua în eternitate; ca va fi o judecata a celor vii si a celor morti (Faptele Ap. 17:31).

Ca sa te bucuri de sarbatoarea Pastelui, trebuie sa crezi în ea si sa ai parte de fericirea sfintilor. Crezând, ai speranta ; si viata pe pamânt o privesti ca o punte de trecere dincolo, în tara unde nu-i durere, ci doar bucurie si pace sfânta, pentru eternitate.

Învierea este singurul eveniment care da sens existentei noastre umane: piatra unghiulara a crestinismului si temelia vietii crestine. Mântuitorul Înviat este izvorul vietii vesnice si speranta învierii noastre.

Sa ne bucuram din suflet ca Domnul Isus a înviat, aducându-ne posibilitatea acceptarii vietii divine, a vietii absolute si vesnice, adevar subliniat în Faptele Apostolilor 17:28: „…caci în El avem viata, miscarea si fiinta…”

Învierea Domnului Isus revarsa în inimile credinciosilor balsamul bucuriei sfinte ca viata a învins moartea, ca binele a triumfat asupra raului, adevarul asupra minciunii, ca dragostea lui Dumnezeu ne-a cuprins în candoarea divina si ne-a legat prin firele de lumina cu sursa divina. De acum, nici eu, nici tu, cititorule, nu trebuie sa fim singuri, caci avem la Cine apela, la Cine ne ruga, cu Cine conversa, Cui sa-I spunem durerile, necazurile, bucuriile si în Cine sa ne încredem. Sa nu uitam ca Învierea Domnului Isus este sursa fericirii noastre. De aceea, sa ne bucuram, la aceasta sarbatoare, cu mic, cu mare!

As dori ca toti care citesc aceste rânduri de cântec sfânt sa aiba parte de Bucuria Învierii si a Vietii Absolute aici, pe pamânt, si apoi, dincolo de punte: în lumea lui Dumnezeu!…

Si sa fim convinsi ca exista viata dupa moarte! Pentru a ajunge la aceasta Viata aboluta divina, se merita sa ne lasam daltuiti si formati în scoala lui Dumnezeu, dupa Regulamentul si Sfatul Sau, traind fiecare zi din vata sub calauzirea Duhului Sfânt, cât traim pe acest pamânt, ca si cum ar fi ultima zi, înainte de lansarea finala „spre acele tarmuri, dincolo de zari…”, în credinta, în bucurie si în fericirea adusa de Învierea Fiului lui Dumnezeu!…

Pentru acest praznic al fericirii si al bucuriei, sa ne unim toti crestinii de pe pamânt si sa cântam, plini de Lumina lui Dumnezeu „Cristos a-nviat din morti si-n sufletul nostru!”…, iar noi de aici, de peste mari si de peste munti, câmpii, dealuri si tari – departe de patria strabuna – oameni cu inimi de români credinciosi, sa ne închinam bucurosi, ca-n tara,  soarele acolo se bucura, când multimea crestina cânta imnul de fericire, la Înviere!…

Scriu cu credinta în suflet ca izvorul mântuirii si biruinta vesnica a luminii asupra întunericului, a iubiririi asupra urii, a bucuriei asupra tristetii, a vietii asupra mortii se afla în Învierea Domnului Isus Cristos: Fiul lui Dumnezu, Mântuitorul nostru.

Cred în Înviere! Cred în bucuria mântuirii ce o port în suflet si o cânt, dorind s-o ai în inima ta si tu: crestine, caci – fii sigur – Cristos a Înviat!

Cred ca a simtit bucuria Învierii si poetul Vasile Militaru, care a pus în versuri sacre sentimentele sale de marturisire a credeintei si-i îndeamna – cum o fac si eu – pe cititori la reculegere sufleteasca si la rededicare la o viata crestina, de dragul Mântuitorului, pe care-L sarbatorim de sarbatoarea sarbatorilor: Pastele Sfânt al Învierii Rascumparatorului sufletelor noastre.
Cu versurile acestui barv crestin român închei eseul meu de preamarire a lui Dumnezeu pentru miracolul Învierii Fiului Sau:

„Hristos a Înviat! Ce vorba sfânta!
Îti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti cânta,
De câte ori, crestine, o auzi…

Hristos a înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în adevar,
În poienile-n care zburda cerbii,
În florile de piersic si de mar.

În stupii de albina fara gres,
În vântul care sufla mângaios
În ramura-nflorita de cires,
Dar vai, în suflet ti-a-nviat Hristos?

Ai cântarit cu mintea ta, crestine,
Cât bine ai facut sub cer umblând,
Te simti macar acum pornit spre bine,
Macar acum te simti mai bun, mai blând?

Simti tu topita-n suflet vechea ura
Mai vrei pieirea celui plin de har?
Ti-ai pus zavor la bârfitoarea-ti gura
Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, dac-aceste legi de-a pururi sfinte
În aur macar azi te-au îmbracat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept sa cânti: Hristos a Înviat!”
*
E-mail: ProfBuhaiD(at)aol.com






Alte articole asemanatoare:

3 comentarii: “SALVAREA BUCURIEI”

1
popmonica

ISUSE iti multumesc ca te-ai jertfit pentru ca noi sa te vedem in slava cereasca ,ca esti viu si ai inviat pentru ca noi cei alesi sa te cunoastem asa cum esti,MINUNAT SI SFANT,TE IUBESC CA INTAI TU MAI IUBIT.Amin

2
Ionica (Uncle John)

Ce minunat ca Domnul nostru Isus Hristos, s-a nascut, a murit, a inviat a treia zi dupa scripturi si s-a inaltat la cer iar acum mijloceste pentru mine si pentru tine cel care citesti acest mesaj la Dumnezeu Tatal. Ce dragoste ne-a aratat Tatal, Fiul si Sfantul Duh, ne-au iubit si ne iubeste, cu o iubire atat de mare incat Domnul Isus si-a dat viata pentru noi (Ioan 3:16).

3
Daniel

Îl iubesc pe ISUS si pe toti prietenií LUI

Adauga comentariu:

Adauga comentariu nou





Inainte de a fi publicat, comentariul tau va fi moderat: din cauza numarului mare de mesaje de spam sau care nu au nici o legatura cu actualul articol, orice comentariu publicat, va fi moderat de catre administrator. Acesta va aparea pe site in urmatoarele 24 de ore.

 

Apreciem Decoratiuni si Aranjamente nunti Suceava, Silozuri cereale
Copyright © 2003-2012 Misiune.ro