Anul acesta, in luna martie am avut privilegiul sa calatoresc impreuna cu alti 7 frati pastori din Romania in India. Impreuna cu noi a fost si M. N., un bun prieten, misionar in India. Calatoria noastra a durat timp de 15 zile timp in care ne-am imbogatit cunostintele despre modul de viata al acestei natiuni cat si despre modul in care biserica din Romania poate sa se implice in raspandirea Evangheliei in aceasta zona. E. si L., misionari in India ne-au impartasit cate ceva despre oamenii din India.
Mi- a fost asa de clar ca Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor este si Creatorul Indiei si oamenilor de acolo. Problema insa, este de partea cealalta: oamenii din aceasta parte a lumii nu cunosc faptul ca Dumnezeu ii iubeste si ca El si-a trimis Singurul Sau Fiu pentru ca ei sa aiba viata vesnica si pentru ca ei sa intre in relatie directa cu Tatal.
Conduceam inspre muntii Himalaia iar in urma noastra ramanea micul oras Kalimpong, acolo unde am stat la hotelul unui budist convins. Drumurile erau inguste si in timp ce urcam in altitudine, ma intrebam oare cum vor rezista aceste drumuri iernii geroase si inghetului? La un moment dat ne-am oprit. La vest se vedea varful unui munte despre care se stie ca este al treilea ca inaltime in lume. Noi ne aflam in India iar acesta era tocmai in Nepal La est, la doar cativa kilometri se aflau muntii Bhutan. La nord, nu foarte departe era granita cu China. Totul era splendid si mi-am amintit cat de creativ este Dumnezeul nostru. Totul a fost creat la cuvantul Sau.
Ne-am continuat drumul cu masina. Soarele a aparut pe cer stralucitor. Dincolo de geam se putea vedea o padure ce semana cu o jungla ecuatoriala. Nu se vedeau oameni, masini, nimic. Deodata ne-am oprit. Ne-am dat jos si am inceput sa mergem pe jos inspre o vale unde am zarit niste case mici din chirpici. Aerul era curat si proaspat, oamenii ne zambeau si pareau ca ne primesc cu voiosie in propriul lor fel de a salute. Acesti oamenii apartineau un trib din tara Bhutan. Mai tarziu am aflat ca acel sat avea circa 250 de locuitori dintre care cei mai multi erau budisti iar alti cativa adepti ai comunismului.
Dincolo de copaci se puteau vedea cateva case mai mari si se auzeau rasete. Cand ne-am apropiat am observat un om care parea ce ne astepta. Un zambet larg se intrevedea pe fata lui intunecata, ochii lui erau mici si alungiti, era un barbat la 28 de ani mi s-a zis mai tarziu.
“Bine ati venit” vocea lui era plina de veselie. Ne-a aratat locul si ne-a vorbit despre sat. Dupa ce am mancat impreuna acest barbat ne-a impartasit cum l-a intalnit el pe Domnul la varsta de 14 ani. Astfel el a devenit primul crestin din sat. Tatal lui era communist inflacarat si nu a putut accepta faptul ca intaiul sau nascut s-a convertit la crestinism. Acest lucru aducea rusine familiei astfel ca el a fost alungat din mijlocul lor. Tanarul barbat a fost nevoit sa plece si isi construise o cabana din crengi si lemn la marginea satului. “Chiar daca sunt singur, stiu ca nu sunt parasit caci Isus locuieste cu mine” a afirmat el. Pe masura ce trecea timpul, tot mai multi oameni au inceput sa isi predea viata Domnului. Astazi 20-25 de oameni se intalnesc impreuna intr-o mica biserica in acel sat. Biserica este condusa de un tanar barbat care si-a predat viata la varsta de 14 ani. “Domnul a facut o minune. Multi dintre oamenii acestui sat care erau budisti convinsi s-au intors la Domnul si astazi se inchina Adevaratului Dumnezeu”
Marturia acestui tanar este atat de incurajatoare despre faptul cum Domnul Isus a lucrat in viata unui om. Totusi aceasta nu este o realitate peste tot cuprinsul Indiei. Sunt sute de mii de oamenii care nici o data au auzit despre Domnul Isus Cristos.
Orasul Patna din statul Bihar este un exemplu de idolatrie, saracie si disperare. Milioane de oameni din aceasta zona nu au auzit niciodata numele Isus Hristos. Pe tot cuprinsul statului sunt peste 50 de grupuri entice iar daca intrebi cine este Isus Cristos, oamenii fie vor intreba cine este el, fie vor consideera ca este unul din cei mii de zei existenti in religia hindusa. Luis Bush, un lider international, considera ca aceasta zona a lumii este populata de cele mai multe grupari entice neatinse. In acest oras patru misionari romani slujesc in diferite lucrari misionare, incercand sa aduca speranta, viata acestor oameni prin lucrari de binefacere si plantare de biserici. Acesti temerari sunt: M. si L. , L. M. si M. I.
Orasul Varanasi din statul Uttar Pradesh este cel mai sfant oras din India. Acesta este orasul in care Buddha a predicat deschis publicului pentru prima data, acesta este orasul traversat de raul Ganges. Religia hindusa vorbeste despre faptul ca toti acei care mor in acest oras ajung in rai. Orasul este plin de temple si aproape la fiece colt de strada se gaseste cate un idol, un templu sau un altar ridicat cine stie carui zeu. In acest oras, o tanara misionara pe numele de D. D. din Bucuresti slujeste de cativa ani buni. Ea este implicata intr-o retea de misionari cu care calatoreste, grup care a plantat deja 12 grupuri de partasie crestina in acest oras. Aceste grupuri sunt mici, aproximativ 5 pana la 25 de oameni, dar este o speranta ca Dumnezeu este la lucru in aceasta zona.
Noi, acest grup de frati pastori am putut vizita aceste trei orase din India. Fiecare oras diferit si aparte, populat de oameni iubiti de Dumnezeu. Sper din toata inima ca fiecare dintre noi la intoarcerea acasa in Romania sa fim schimbati de ceea ce am vazut si auzit, sa putem motiva crestinii romani sa mijloceasca pentru India, sa putem trimite mai multi misionari si sa putem sustine financiar pe cei care deja au mers acolo.
In fiecare an organizatii precum MMU, Tineri Pentru Misiune, OCI, Wycliffe, OM si altele, impreauna organizeaza vizite pentru pastori pe campul de misiune. Telul si scopul acestor vizite este de a informa si ulterior a motiva romanii pentru a se implica in Marea Trimitere care se gaseste in Matei 28: 18-20 prin cuvintele Domnului care spun: “Mergeti si faceti ucenici din toate neamurile…”
Numele pastorilor care au calatorit in India sunt:
Viorel Candrianu ““ biserica baptista
Luca Cretan ““ biserica penticostala
Ioan Bogdan ““ bis. Penticostala
Nelu Istrate ““ bis. Evanghelica Romana
Pavel Chiritescu ““ bis. Crestini dupa Evanghelie
Ieremia Rusu ““ bis. Crestini dupa Evanghelie
Aurel Bocaniala ““ bis. Oastea Domnului
Andreas Nordli, norvegian, coordinatorul organizatiei Tineri Pentru Misiune Romania poate fi contactat la adresa andreas(a)ywam.ro
Incredibil cat de bun este Dumnezeu cu noi si cum isi face el lucrarea.
Cu aceasta ocazie vreau sa va marturisesc si eu ceva:
Sunt crestin de mai mult timp si chiar vroiam sa-l urmez pe Dumnezeu si vroiam sa ascult glasul lui vorbind-umi.Am incercat sa fac botezul mult timp si m-ma dus la o biserica(in Popesti)sa vorbesc cu pastorul de acolo ca vreau sa fac botezul,totul a fost ok,am inceput caticeza cu pastorul Dan Mcula dar intre timp el si-a rupt piciorul si nu am mai putut face botezul.
Dupa aceea in vara urmatoare am mers la o alta familie,eu fiind abandonat,si m-am dus la o alta biserica sa pot sa fac botezul,am inceput si acolo carticeza dar cand trebuia sa facem botezul pastorul acela(Buzlea Ioan)a trebuit sa plece din biserica.Cand am auzit am inceput sa plang,mi-a fost asa de greu sa mai cred ca se poate intampla asa ceva,de ce nu pot sa fac botezul!
Am fost foarte dejamagit!
Dar intr-o zi m-am mutat la o alta familie pt ca ei obisnuiau sa bea alcol si uram alcolul pt ca din cauza lui s-au despartit parinti mei,m-au abandona etc…….
M-am mutat la Poiana unde am stal la o fundatie crestina(Fundatia Crestina Elim)unde sunt si acum,,,,,am stat la o familie crestina si impreuna cu ei obisnuiam sa mergem la biserica la Popesti unde ma simteam asa de bine.
Inainte sa ajund aici am fost la Popesti fiind abandonatb de parinti,,unde am stat 8 ani dupa care m-a lut fundatia in ingrijire.
Am inceput sa fac scoala normala,dind-uma cu 2 clase mai jos,am repetat 7 si a 8 la scoala generala dupa care am intrat la liceu.
Si intot acest timp am simtit mana liu Dumnezeu peste viata mea.
Am inceput sa-i multumesc Domnuluipentru tot ce sa intamplat in viata mea,pt ca am fost intru-un orferinat,sa-i multumesc pt ca am fost abandonat de parinti pt ca altfel poate nu l-as fi cunoscut si si daca l-as fi cunoscut nu asa ca si acum.
Dupaia in biserica din Popesti se auze ca vor sa faca boez.Am fost asa de bucuros.Si in sfarsit am reusit sa fac BOTEZU in data de 3 iunie 2007,niciodata nu am sa uit acea zi minunata.
Dar de cateva luni de zile Dumnezeu a pus in mine cuvantul MISIONAR.De atunci ma gandesc intruna la asta si ma rod pt asta,pt ca D-zeun sa-mi arate ceea ce vrea el sa fac, si aia sa fac,vreau sa fiu la dispozitia lui!
vara aceasta am fost cu o trupa de americani care veneau in fiecar an sa faca tabere cu noi(in colaborare cu Fundatia Crestina Elim care era in colaborare cu centrul de plasament Popesti),am fost in tabara cu ei cunoscand-ui de mai mult timp puteam fi foarte deschisi si cu ei si cu D-zeu.
In tabara aceasta l-am laudat de D-zeu mai mult ca oricand si chiar americani au spus ca s-a schimbat ceva in mine.M-am simtit foarte bine!
Dar am inceput sa-i spun la Scatt Dewey si la Diane Pulvermiller despre acesp gand al meu.
ei au fost foarte incantati si au spus ca mi-sar potrivi aceasta.Mi-a dat si mai mult curaj.
Dar ma tot gandeam cum sa fac asta pt ca nici nu am terminat scoala si numai acum intri in clasa a 10,dar vreau sa fac tot ce vrea el,.sa ma duc unde vrea el,cum am mai spus:sa fiu la dispozitia lui.
Domnul sa ne ajute sa alegem intai voia lui si sa o urmam,
multumesc pr ca m-ati ascultat povestea si va sunt recunoscator pt tot ceea ce faceti.
Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va dea intelepciune sa faceti totul pt slava numelui Sai
sunt un responsabil cu lucrarea misionara din comunitatea Efes -MADRI-SPANIA si am vrea sa putem fi de folos cu ceva in proiectele de misiune din India.
Va rog f mult sa ma contactati. la e-meilul:el_hispano1986@yahoo.es