După trei ani …
Am început cel de-al treilea an al lucrării la care Domnul m-a chemat în Macedonia și am îndrăzneala să afirm că sunt printre cei foarte binecuvântați de Dumnezeu căci după numai doi ani de lucru aici, pot să văd roadele muncii mele. Și ce binecuvântare mai mare există decât aceea să vezi că, nu numai că ai satisfacția că esti în voia lui Dumnezeu, dar și să vezi că El lucrează.
Odată sosită aici am început să fac o evaluare a situației și a lucrării astfel încât să știu în ce etapă mă aflu și ce e de făcut. Nici nu a trebuit să fac eforturi prea mari pentru această evaluare caci este ca și cum Dumnezeu face să îmi sară în ochi tot ceea ce El a lucrat și sunt copleșită.
Mai întâi a fost proiectul cu copiii și Dușka. Am fost impresionată de modul în care Dumnezeu a lucrat în această vară aici în ciuda tuturor greutăților și schimbărilor din proiect. Proiectul a fost întrerupt pentru o perioadă și datorită unor neînțelegeri, acum avem o nouă bucătăreasă pe care Dumnezeu ne-a dat-o în grijă. Am vrut să cred că Dușka se descurcă nemaipomenit cu copiii și speram să am dreptate, însp acum de când sunt aici, acest lucru îmi este demonstrat. Și pentru că scopul meu aici a fost și este să fac ucenici, mă bucur să văd că ea este unul dintre cei care au învățat să se descurce singură în lucrare.
Grupa de închinare cu care ne-am chinuit atâta amar de vreme și care a avut urcușurile și coborâșurile ei, acum a făcut niște progrese extraordinare: în primul rând că nu au renunțat la orele de repetiție așa cum făcuseră anul trecut când am fost în țară, apoi Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un chitarist, Zoki, soțul Olghiței, care cu ceea ce Dumnezeu a pus în el îmbunătățește mult calitatea închinării prin cântare.
În Demir Kapija lucrarea continuă: în acastă vară au avut loc evanghelizări în noi localități așa că s-au început noi puncte de misiune. Și Gradsko și Radanjie continuă să fie locuri binecuvântate în care Dumnezeu își manifestă prezența.
Toate aceste lucruri constituie și o pricină de întristare căci îmi dau seama că ceea ce mi-am propus s-a realizat și nu mai vreau să preiau conducerea proiectelor care acum, prin harul Domnului, au lideri. E dureros să vezi că oamenii nu mai au nevoie de tine ca la început, dar este ceea ce mi-am dorit să se întâmple. Îmi aduc aminte de ceea ce una dintre profesoarele mele din facultate spunea despre modul în care noi ar trebui să ne privim munca: “Ești eficient atunci când oamenii nu mai au nevoie de tine”. Și este un adevăr pe care eu îl trăiesc din plin în această perioadă.
Mai sunt câteva lucruri importante la care încă trebuie să lucrez ca totul să fie finisat și acestea sunt:
– integrarea copiilor din proiect în biserică. Deja am început să facem acest lucru prin proiecte comune și împreună cu Zoki care ne ajută și el la cantină, am gândit proiecte comune (chiar acum pregătim o sceneta de Crăciun cu copii din ambele tabere: cantină și biserică).
– acceptarea totală a Dușkăi de către pastor pentru acest proiect.
Nu știu ce urmează , când și cum, dar după cum se arată lucrurile și modul în care îmi vorbește Dumnezeu, sunt în pragul unor schimbări și aș vrea să vă rugați pentru mine în aceasta privință.
Îmi doresc atât de mult să nu mă las prinsă de urgent, ci de ceea ce este cu adevărat important. Această lucrare pe care o facem împreunî (Domnul, dvs si eu) Îi va duce Lui slava.
Mi-e dor de voi toți.
Vă iubesc, E G
