După trei ani …

Am început cel de-al treilea an al lucrării la care Domnul m-a chemat în Macedonia şi am îndrăzneala să afirm că sunt printre cei foarte binecuvântaţi de Dumnezeu căci după numai doi ani de lucru aici, pot să văd roadele muncii mele. Şi ce binecuvântare mai mare există decât aceea să vezi că, nu numai că ai satisfacţia că esti în voia lui Dumnezeu, dar şi să vezi că El lucrează.

Odată sosită aici am început să fac o evaluare a situaţiei şi a lucrării astfel încât să ştiu în ce etapă mă aflu şi ce e de făcut. Nici nu a trebuit să fac eforturi prea mari pentru această evaluare caci este ca şi cum Dumnezeu face să îmi sară în ochi tot ceea ce El a lucrat şi sunt copleşită.

Mai întâi a fost proiectul cu copiii şi Duşka. Am fost impresionată de modul în care Dumnezeu a lucrat în această vară aici în ciuda tuturor greutăţilor şi schimbărilor din proiect. Proiectul a fost întrerupt pentru o perioadă şi datorită unor neînţelegeri, acum avem o nouă bucătăreasă pe care Dumnezeu ne-a dat-o în grijă. Am vrut să cred că Duşka se descurcă nemaipomenit cu copiii şi speram să am dreptate, însp acum de când sunt aici, acest lucru îmi este demonstrat. Şi pentru că scopul meu aici a fost şi este să fac ucenici, mă bucur să văd că ea este unul dintre cei care au învăţat să se descurce singură în lucrare.

Grupa de închinare cu care ne-am chinuit atâta amar de vreme şi care a avut urcuşurile şi coborâşurile ei, acum a făcut nişte progrese extraordinare: în primul rând că nu au renunţat la orele de repetiţie aşa cum făcuseră anul trecut când am fost în ţară, apoi Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un chitarist, Zoki, soţul Olghiţei, care cu ceea ce Dumnezeu a pus în el îmbunătăţeşte mult calitatea închinării prin cântare.

În Demir Kapija lucrarea continuă: în acastă vară au avut loc evanghelizări în noi localităţi aşa că s-au început noi puncte de misiune. Şi Gradsko şi Radanjie continuă să fie locuri binecuvântate în care Dumnezeu îşi manifestă prezenţa.

Toate aceste lucruri constituie şi o pricină de întristare căci îmi dau seama că ceea ce mi-am propus s-a realizat şi nu mai vreau să preiau conducerea proiectelor care acum, prin harul Domnului, au lideri. E dureros să vezi că oamenii nu mai au nevoie de tine ca la început, dar este ceea ce mi-am dorit să se întâmple. Îmi aduc aminte de ceea ce una dintre profesoarele mele din facultate spunea despre modul în care noi ar trebui să ne privim munca: “Eşti eficient atunci când oamenii nu mai au nevoie de tine”. Şi este un adevăr pe care eu îl trăiesc din plin în această perioadă.

Mai sunt câteva lucruri importante la care încă trebuie să lucrez ca totul să fie finisat şi acestea sunt:
- integrarea copiilor din proiect în biserică. Deja am început să facem acest lucru prin proiecte comune şi împreună cu Zoki care ne ajută şi el la cantină, am gândit proiecte comune (chiar acum pregătim o sceneta de Crăciun cu copii din ambele tabere: cantină şi biserică).
- acceptarea totală a Duşkăi de către pastor pentru acest proiect.

Nu ştiu ce urmează , când şi cum, dar după cum se arată lucrurile şi modul în care îmi vorbeşte Dumnezeu, sunt în pragul unor schimbări şi aş vrea să vă rugaţi pentru mine în aceasta privinţă.
Îmi doresc atât de mult să nu mă las prinsă de urgent, ci de ceea ce este cu adevărat important. Această lucrare pe care o facem împreunî (Domnul, dvs si eu) Îi va duce Lui slava.
Mi-e dor de voi toţi.
Vă iubesc, E G