Dragii mei,
Luna Aprilie a fost luna cheie pentru continuarea lucrării aici dintr-un singur motiv: VIZA. Sunt aproape 3 ani de când sunt aici şi sper că deja ştiţi că în fiecare Aprilie am aceeşi problemă: obţinearea vizei. De fapt începe să nu mai fie o problemă şi să o obţin din ce în ce mai uşor şi mai rapid aşa că vestea bună este că am obţinut-o şi anul acesta pentru încă un an.

La cantina socială am avut o săptămână speciala pentru copii şi părinţi împreună cu o echipă din Anglia. Au fost organizate lecţii biblice, un club pentru copii care a durat patru zile şi în care copiii au putut învăţa noi cantece, asculta noi lecţii biblice şi decupa stele pentru a le aminti că Dumnezeu a creat lumea, feţe din farfurii de hârtie, s-au putut juca şi exprima. S-au legat relaţii frumoase între copii şi musafiri şi am fost binecuvantaţi să colaborăm pentru slujirea lor. De asemenea s-a organizat o seară a părinţilor în care au putut vedea ce au lucrat copiii lor şi au putut asculta încă o data din Cuvântul lui Dumnezeu.

Zoki şi Igor au început să se implice mai mult la cantină aşa că putem face cu rândul în pregătirea programului ceea ce este bine şi pentru copii şi pentru noi. Zilele trecute, discutând cu copiii despre faptul că sunt deosebiţi în ochii lui Dumnezeu şi că El are un plan pentru fiecare din ei, am alunecat într-o altă temă care pare că i-a atins mult pentru că este o realitate pe care ei o trăiesc: violenţa în familie, alcoolul şi tigările. Mă gândesc să vorbim mai mult cu ei pe aceste teme şi să îi motivăm măcar pe ei la un alt mod de viaţă, deşi până la momentul când vor putea decide independent vor mai avea de suferit traume. Lucrul acesta mă doare şi pe mine şi nu găsesc răspuns la întrebarea de ce trebuie să fie aşa.

Un lucru nou apărut în proiectele noastre este reînnoirea colaborării cu centrul de zi pentru persoanele cu handicap „Poraka”. Obişnuiam să le slujim prin a le oferi o dată pe săptămână o masă caldă, însă acum pe lângă acest lucru, am început să mergem şi să cântăm cu ei şi să le spunem mici povestioare. Cei care fac parte din personal au ocazia să asculte şi ei şi ne rugăm pentru ei. Cei prezenţi s-au bucurat foarte mult de această iniţiativă care a venit din partea noastra, iar noi de bucurăm că am găsit o uşă deschisă pentru acest lucru.

Grupa de alfabetizare face progrese, însp din 11 copii înscrişi au ramas 7. Am avut probleme cu unii din ei care nu vor să înveţe sau obiectează că temele sunt prea multe. Încercăm să lucrăm şi cu ei pe alt plan astfel încât să îi motivăm şi la o purtare potrivită şi la învăţat. Câteodată ajung la capătul puterilor când îi iau pe toate părţile cu explicaţiile şi văd că tot nu înţeleg.

Ultimul hop l-am trecut cu Sunita care în mod intenţionat nu vroia să faca ce îi spunea învăţătoarea şi făcea gălăgie la ore. Am descoperit că este supărată că vechea învăţătoare a plecat şi că îi este greu şi nu vrea să se adapteze cu noua învăţătoare. A trebuit să discut cu ea şi să o provoc să încerce ceva nou: să facă tot ce îi spune învăţătoarea şi să îi dea o şansă ca să se convingă că problema nu e învăţătoarea, ci atitudinea ei. Îi multumesc Domnului că am reuşit şi acum, deocamdată, lucrurile merg bine.

În echipa de misiune, nu sunt schimbări. În Demir Kapija s-a început o campanie intensa de împărţire de tractate şi am descoperit că oamenii le citesc, dar din pacate tot nu vor să spargă gheaţa şi să vină la adunare.

Acestea sunt veştile de aici şi vă rog să continuaţi să vă rugaţi pentru noi.
E. G..