(Romani 15:7)
Unii oameni sunt greu de acceptat. Ei sunt irascibili, egoiști, critici, pisălogi, nepăsători, agresivi și încrezuți. Uneori îți vine să-i pui la punct; să le dai ce merită ““ orice, dar nu acceptare. Porunca “primiți-vă unii pe alții” ne incomodează.
Dacă Pavel s-ar fi oprit aici, ne-am putea eschiva spunând că el s-a referit, fără îndoială, la persoane amabile, înțelegătoare și acceptabile. Dar vai, el merge mai departe: “cum v-a primit și pe voi Hristos”. Tu ai fost amabil, înțelegător și acceptabil? Nu, și cu toate acestea El te-a primit ““ cu toate cusururile tale ““ și o face în continuare!
Poate spui: “Cineva trebuie să-i pună la punct pe acești oameni și să le ceară să se comporte cum trebuie!” Vrei să zici la fel cum a făcut Domnul Isus înainte să te primească pe tine? Creștinilor din Roma le venea greu să-i accepte pe frații lor mai slabi în credință, iar Pavel i-a mustrat: “Primiți bine pe cel slab în credință, și nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoielnice “¦ fiindcă Dumnezeu l-a primit” (Romani 14:1-3).
Nu este datoria noastră să-i îndreptăm pe oameni; însă e datoria noastră să-i primim. Dumnezeu ne cheamă să-i primim pe cei răvășiți complet, nespirituali, firești, insuportabili, aflați pe căi greșite din punct de vedere doctrinal, pe cei “complet greșiți”. Nu trebuie să-i aprobi, să-i agreezi, să fii de acord cu ei, doar să-i primești și nu este opțional. Nu există clasă de elită, clasă privilegiată sau clasă de inițiați. Noi ne aflăm pe pământ datorită a două realități: păcatul nostru și crucea!
Evreii și Neamurile se disprețuiau reciproc, chiar și după mântuire. Fiecare dorea ca celălalt să se schimbe și să devină ca ei. Dar Pavel a tăiat răul de la rădăcină: “El este pacea noastră, care din doi a făcut unul”¦ prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia” (Efeseni 2:14-16).
Datoria noastră e să-i acceptăm pe oameni ““ și să-L lăsăm pe Dumnezeu să-i îndrepte.
