“Să mustrați pe cei ce trăiesc în neorânduială” (1 Tesaloniceni 5:14)
“Să mustrați pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătați pe cei deznădăjduiți; să sprijiniți pe cei slabi”. Din nefericire, preferăm să tăcem și să fim populari decât să rostim crudul adevăr referitor la viețile altora.
Un învățător scrie: “Biserica nu este un grup de indivizi care se întâlnesc întâmplător în același loc în fiecare săptămână; e un corp spiritual”¦ o familie care iubește. E mult mai ușor să îmbărbătezi și să încurajezi, decât să avertizezi și să mustri, dar ambele sunt necesare. Efeseni 4:15 ne învață să spunem adevărul în dragoste, așa încât tot trupul să “crească în toate privințele”.
Dacă nu ne facem timp să dăm îndemnuri, să îmbărbătăm, să avertizăm, să mângâiem, să ridicăm și să avem răbdare, la sfârșit, toți vom suferi. Trupul tău nu funcționează bine când un mădular suferă sau nu își îndeplinește rolul. Și biserica suferă când unul dintre mădularele ei este nesupus, prefăcut, slab sau îmbrățișează o doctrină greșită.
Când lași un mădular al trupului să se chinuie sau când nu oferi sprijin unui mădular ce suferă, lucrul acesta poate duce la daune iremediabile; iar faptul de a nu aduce la cunoștința unui membru probleme serioase, îi face un mare deserviciu acelei persoane”.
Ca părinți, ne iubim copiii prea mult pentru a permite ca un comportament nepotrivit să fie trecut cu vederea. Noi știm că, pe parcurs, le va afecta în mod negativ atitudinea față de autoritate, relațiile, simțul răspunderii și disciplina personală. Ne pasă suficient de mult pentru a-i mustra și a-i îndruma.
Pavel spune: “dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeței” (Galateni 6:1).
Adevărul este singurul temei pe care te poți baza iar scopul tău ar trebui să fie rostirea lui în dragoste.
