Zace-n iesle-n umilire, drăgălașul Prunc Isus
Azi ne-aduce fericire, coborându-Se de sus.
Uită-te cum îți zâmbește, și la inimă-ți grăiește
/: Bucurie aducând. :/
Păstorașii cu iuțeală, către Domnul se grăbesc
Întră-n grajdu-I cu sfială, și pe Dumnezeu găsesc.
Vitișoare adunate, se-ncălzesc iar vântul bate,
/: Și El plânge tremurând. :/
El la ieslea-I ne poftește, să-L urmăm și să-L iubim.
El ne cheamă și dorește sus în cer cu El să fim.
Din a Sale ieslișoare, ale Sale mâinișoare
/: Le întinde către noi. :/
